S-a întâmplat în 1 septembrie 1862: S-a născut chimistul Lazăr Edeleanu, unul dintre promotorii petrochimiei moderne în România; cercetări în domeniul chimiei şi tehnologiei petrolului (autorul procedeului, ce-i poartă numele, de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol, bazat pe solubilitatea specifică a diferitelor clase de hidrocarburi în bioxidul de sulf lichid; procedeul a fost folosit pentru prima dată în lume la rafinăria „Vega” din Ploieşti, fiind adoptat, ulterior, şi de alte ţări).
Fiu al strungarului Șaie Edeleanu, Lazăr Edeleanu s-a născut la București, la 1 septembrie 1862. Nu după mult timp, familia sa se mută la Focşani unde tânarul Lazăr urmează cursurile şcolii primare. La vârsta de 12 ani este trimis la Bucureşti pentru a-şi îmbunătaţi aptitudinile arătate în domeniul ştiinţific. Astfel ajunge la liceul „Sf. Sava”. Financiar îi este greu să supravieţuiască vieţii în capitală şi din acest motiv face meditaţii. Nu-şi permite o chirie medie şi trăieşte într-un subsol. Obţine diploma de bacalaureat în 1882, după care, timp de un an munceşte mai mult de 8 ore pe zi cu dorinţa de a strânge bani pentru a putea continua studiile la nivel universitar. Reuşeste astfel să plece în Germania, la Berlin, pentru a studia chimia.
Îşi dă doctoratul în anul 1887 cu lucrarea „Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici”. În timpul cercetării şi redactării acestei lucrări, descoperă fenilizopropilamina, „cunoscută în medicină sub numele de benzedrină, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920.”
După doctorat, pleacă la Londra unde lucrează la Royal Artilery College ca șef de lucrări. Alături de chimiştii Ch.F. Cross și E.J. Bevan, face cercetări în vederea obținerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă, iar cu R. Meldola lucrează la obținerea unor coloranți pe bază de oxazină.Se reîntoarce în ţară şi devine asistent și apoi șef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultății de Științe din București. În 1897 ajunge director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906 șeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic dar şi director al rafinăriei Vega.
În 1907 face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la București, publicând alături de Ion Tănăsescu monografia „Studiul petrolului român – Proprietăți fizice și tehnice”. În 1908 concepe „procedeul Edeleanu”, „constând în rafinarea produselor petrolifere cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Procedeul a fost aplicat mai întîi experimental în România la rafinăria Vega, apoi industrial în Franța (la Rouen, de catre German Borsig Company) și ulterior în lumea întreagă.
A fost director al rafinăriei Vega (1906-1910), iar în perioada 1900-1913 a reprezentat România la congresele și reuniunile internaționale legate de petrol de la Paris (1900), Liège (1905), București (1907), Londra (1909) și Viena (1913)”. Este procedeul care l-a consacrat. „Procedeul Edeleanu, sublinia Costin D. Nenițescu, a devenit și este astăzi încă, sub forma multiplelor sale variante, procedeul de bază al fabricării uleiurilor de calitate superioară”. Până în anul 1960, existau 80 de „instalații Edeleanu” în diferite țări ale lumii.
În 1910 se stabilește în Germania şi se consacră industrializării „procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid”. Preia postul de director al „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie”. În timp, instituţia devine „Edeleanu Gesellschaft” și funcționează și în prezent în oraşul Frankfurt.
Firma Edeleanu Gesellschaft a înregistrat în 1932 marca Edeleanu pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanți pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare și turbine, ulei alb, instalații și elemente de instalații pentru îmbunătățirea hidrocarburilor. În timpul regimului național-socialist din Germania compania Edeleanu a fost cumparată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a trecut din mână în mână până ce în anul 2002 a fost cumpărată de firma Uhde, aparținând concernului ThyssenKrupp
„Un om şi un caracter, o podoabă a ştiinţei române”, astfel îl descrie geologul Ludovic Mrazec pe Lazăr Edeleanu. Chimistul român a strâns în palmaresul său, 212 de brevete în România, SUA, Germania, Franta, Austria, Suedia, Olanda şi a primit ordinul Regele Leopold al Belgiei, cu gradul de ofiîer. A fost membru al „Societăţii de Ştiinte Naturale” din Moscova şi membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra. În Romania un liceu din Ploieşti îi poartă numele. Lazăr Edeleanu a încetat din viaţă la data de 7 aprilie 1941, în Bucureşti.
Surse:
https://www.scribd.com/doc/114023397/Lazar-Edeleanu
http://www.cunoastelumea.ro/lazar-edeleanu-romanul-care-a-pus-bazele-prelucrarii-petrolului/
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
