S-a întâmplat în 1 iunie 1875: S-a născut Constantin Lacea, filolog şi lingvist; în 1916 s-a refugiat în străinătate, mai întâi la Stockholm, apoi la Paris, unde, în vederea Conferinţei de Pace, a strâns un bogat material documentar referitor la istoria românilor; revenit în ţară (în 1920), a desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică la Cluj; se numără printre realizatorii „Dicţionarului limbii române”, la care a redactat în întregime primele trei litere; membru de onoare al Academiei Române din 1939.
Constantin Lacea se naște la 1 iunie 1875 în clădirea Liceului „Andrei Șaguna”, unde tatăl său Drăgan Lacea a slujit această școală timp de 40 de ani, fiind nepotul cunoscutului negustor și ctitor al gimnaziului Vasile Lacea. După mamă era nepot al negustorului săcelean Stan Blebea, venit din Ţara Românească, iar un frate al său însoțea trupa lui Fanny Tardini, fiind și el autor al mai multor piese teatrale. Mama sa, Elena, născută Saftu, înrudită cu cunoscutul protopop Vasile Saftu din Șchei, avea să dea viață la nouă copii (dintre care cinci mor de mici), Constantin fiind cel de-al doilea.
De mic leagă o prietenie de o viață cu viitorul poet Ștefan Octavian Iosif, născut în casa de alături, fiind înscriși împreună, mai întâi la școala primară a dascălului Vasile Oancea, apoi la gimnaziul ortodox condus de tatăl poetului Ștefan Iosif, pe care, absolvind în anul 1893. Cu stipendiu de la Biserica Sf. Nicolae din Șchei urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere în cadrul Universității din Budapesta între anii 1893 și 1895,studii continuate la München și Leipzig. În anul 1897, la Leipzig susține teza de doctorat cu un studiu de limbă, asupra scrierii mitropolitului Dosoftei: „Viața și petrecerea sfinților”, Iași, 1682.
Continuă studiile la Paris și cu aceste acumulări revine la Brașov ca profesor de limbă și literatură română, germană și franceză în cadrul Liceului „Andrei Șaguna”, calitate în care redactează un valoros manual de limbă și literatură germană (1904), angajându-se totodată să colaboreze la redactarea monumentalului „Dicționar al limbii române”, programat de Academia Română și la care a lucrat 44 de ani, alături de Sextil Pușcariu, Constantin Diaconovici, Theodor Capidan ș.a. În același timp, ca arhivar organizează fondul documentar al arhivei de la Biserica Sf. Nicolae, perioadă în care colaborează cu marele istoric Nicolae Iorga.
În condițiile primului război mondial se refugiază doi ani în Suedia, în Stockholm împreună cu mai mulți colegi de catedră, între care directorul Iosif Blaga, profesorul Dumitru Lupan, profesorul Nicolae Bogdan, profesorul Ioan Petrovici, însoțit de fiica și soția sa. A urmat alți doi ani la Paris, făcând parte din Consiliul Național constituit de Take Ionescu la Paris. În timpul refugiului biblioteca și manuscrisele academice la care lucrase au fost răvășite și distruse. Ca și în Suedia, la Paris, împreună cu brașovenii Ioan Ursu, Alexandru Lapedatu, Nicolae Bogdan și Iosif Blaga (toți șaguniști) fac propagandă românească pentru Unire în cadrul asociației „Misiunea Universitară Română”.
Ajungând din nou în Suedia, împreună cu brașovenii Nicolae Bogdan și protopopul Iosif Blaga, Costantin Lacea formează un comitet de propagandă, susținut de consulul român Augustin Paul, reușind să anihileze propaganda presei maghiare și germane de aici. Are răgazul să cerceteze bibliotecile suedeze, unde depistează mărturii prețioase privind istoria poporului nostru. Revine la Paris şi primește însărcinarea de a se ocupa de prizonierii români refugiați în Franța, prilej cu care organizează o legiune română de voluntari, pregătind opinia publică pentru conferința de pace.
Revenind în țară, participă la Marea Adunare de la Alba Iulia, stabilindu-se apoi la Cluj împreună cu Sextil Pușcariu, pentru a continua redactarea Dicționarului început la Academia Română.Este numit de Consiliul Dirigent profesor la Liceul „Ghe. Barițiu” din Cluj, iar din 1921 profesor universitar (pentru limba germană) la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Cluj, fiind apoi numit și rector al acesteia. Începe să scrie aici manualele și cursurile unversitare atât de bine cunoscute.
Colaborează cu valoroase articole pe teme lingvistice pentru prestigioasa revistă „Daco-România” din Cluj, multe din acestea vizând Brașovul. Revine la Brașov pentru a sluji în continuare liceul șagunist până la sfârșitul vieții, îndeplinind și calitate de inspector școlar întrre anii 1924-1925, fiind ales și senator pentru zona Săcele în primul parlament al României întregite.
Toată viața și-a dedicat-o studiilor filologice, mărturisind o preferință pentru zona Brașovului și a Transilvaniei. Remarcabile sunt: „Din graiul românilor din Șcheii Brașovului”; „Limba noastră și viața economic a brașovenilor”; „Cetatea de pe Tâmpa de lângă Brașov și cătunul de sub ea”; „Țară, Țara Bârsei și Ardealul”; „Brașovul între anii 1871-1878”, 1943; „Contribuții la istoria junilor brașoveni”, 1929; „Contribuții la cunoașterea trecutului și educației vechilor negustori și meseriași brașoveni”, Brașov, 1943. „Ca elev am preferat matematica. Viaţa mi-a sortit lingvistica. De aceea cred că un om înzestrat cu o memorie bună poate face faţă oricărui obiect de studiu”, spunea Lacea la 9 iunie 1940.
Din 1939 devine membru de onoare al Academiei Române și după un an, pensionându-se de la catedră locuieşte la Brașov, pe strada care-i poartă numele, la nr. 6. La 28 ianuarie 1950 se stinge din viață, după o congestie pulmonară, când nu împlinise încă 75 de ani. Este înmormântat în cimitirul bisericii șcheiene Sf. Treime de pe Tocile, iar în arhiva muzeului din Șcheii Brașovului s-a constituit un fond documentar despre activitatea sa.O parte din arhiva și biblioteca sa a fost donată Bisericii Sf. Nicolae prin grija surorii sale Elena Bunescu şi a profesorului Ion Colan, arhivarul de atunci al muzeului. Fondul de carte „Costantin Lacea” a fost oferit Muzeului Primei Școli Românești, Arhivelor Statului și Bibliotecii Județene.
Surse:
Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978
Ioan Vlad, Cărturari brașoveni pentru România Mare, Editura Academiei Aviatiei si Apararii Antiaeriene Henri Coanda,Braşov,1999
Dicționar enciclopedic român, București, Editura Politică, 1962-1964
Pr. prof. Vasile Oltean, Paşi spre Marea Unire, 2018
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
