S-a întâmplat în 1 ianuarie 1558

0
122
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 1 ianuarie 1558: A murit cronicarul Macarie; a scris în limba slavonă, din porunca lui Petru Rareş (1527-1538, 1542-1546), o „Cronică” a istoriei Moldovei între anii 1504 şi 1551, în continuarea vechiului „Letopiseţ” alcătuit la curtea lui Ştefan cel Mare; a fost egumen al Mănăstirii Neamţ (1523-1531) şi episcop de Roman (din 1531 până la moarte, cu o întrerupere între 1550 şi 1551); a fondat Mănăstirea Râşca (1542) (n. sfârşitul sec. al XV-lea).

     Performanțele sale în ale limbii slavone sunt mărturisite de cronici. A ajuns, probabil, prin anul 1523 egumen al Mănăstirii Neamț, unde a întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. Apoi a devenit egumen al Mănăstirii Bistrița. A fost sfințit ca episcop de Roman, unde a ridicat Catedrala Episcopală din Roman existentă și azi – și Mănăstirea Râşca (unde este şi înmormântat, la aceasta din urmă și-a adus contribuție cu materiale și episcopul).
      La data de 2 martie 1548, domnitorul Iliaş a II-lea, fiul lui Petru Rareş, beneficiar în cronică al unor culori “închise”, îl dă jos din jilțul episcopal. Celălalt fiu al lui Rareș, Ştefan a VI-lea Rareş (1551-1552), îi va reda demnitatea ecleziastică în iunie 1551, PS Macarie păstorind ca episcop până la moarte. În anul 1556 Macarie a tradus în slavonește și a rânduit pe articole, după alfabetul său, colecția bizantină de legi intitulată „Sintagme sau Nomocanonul lui Matei Vlastareș”. Episcopul Macarie este cunoscut ca fiind autorul unei Cronici în limba slavonă, în două variante: prima expune faptele petrecute de la moartea lui Ştefan cel Mare (1504) până la 1541, iar a doua de la 1541 la 1551; figura centrală a Cronicii este Petru Rareş.
       Scopul declarat al lui Macarie era de „a duce mai departe șirul povestirii și a-l aduce la domniile vremurilor noastre, nu ca să ne fălim cu umflături retorice, ci ca să împlinim domneștile porunci ale strălucitului și pentru dușmanii săi înfricoșatului Petru voievod…” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în Cronica lui Macarie este o cronică literară, în care folosește un stil retoric, cu figuri poetice și cu tendințe vădit moralizatoare și religioase, pentru a glorifica personalitatea lui Petru Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul 1541 odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș.
     Istoricul  Ioan Bogdan a descoperit și o altă versiune a Cronicii lui Macarie într-un codice miscelaneu din secolul al XVII-lea din Biblioteca Imperială din Petersburg. Cea de-a doua variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551.Printre evenimentele povestite menționăm expediția lui Petru Rareș contra voievodului Ardealului, Ştefan Mailat și grija lui pentru biserică, precum și moartea lui.
Surse:

Ştefan Ciobanu. Istoria literaturii române vechi. Bucureşti: Editura Eminescu, 1989 – ediţie îngrijită, note şi prefaţă de Dan Horia Mazilu

https://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/macarie-cronicarul-84466.html

https://zch.ro/personalitatea-saptamanii-cronicarul-macarie/

https://www.scribd.com/doc/263581419/CRONICARI-C%C4%82LUG%C4%82RI

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here