S-a întâmplat în 1 aprilie 1784

0
108
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 1 aprilie 1784 . Audienţa lui Horea la împăratul Iosif al II-lea, în cadrul căreia îi prezintă situaţia ţărănimii din Transilvania. În ciuda demersurilor lui Horea, autorităţile locale refuză să dea satisfacţie revendicărilor ţărăneşti.

         Mitul „bunului împărat” se naşte dintr-un fond pre-existent la nivelul conştiinţei societăţii tradiţionale româneşti, ataşată unei maniere specifice de percepţie şi valorizare a puterii văzută ca instanţă supremă, iar stăpânul (împăratul) reprezintă pentru ea mandatarul puterii lui Dumnezeu pe pământ. Peste acest fond se suprapune propaganda oficială a Curţii vieneze, care urmărea acelaşi lucru: să obţină ascultarea şi încrederea supuşilor, în vederea păstrării păcii şi liniştii în imperiu. Prin diverse metode subtile se urmărea configurarea Ia nivelul conştiinţei altor popoare din imperiu -de sentimente pro-dinastice, care, în timp, prin cultivarea continuă, se vor transforma într-un autentic patriotism dinastic.

            Sub aspect psihologic, mitul este posibil datorită faptului că membrii unei societăţi tradiţionale îşi desfăşoară activitatea într-un climat de aşteptare şi încordare, de teamă, căutând să-şi găsească un protector împotriva universului ostil (natură, sistemul social), protector care, de regulă, este găsit în obştea sătească, în stăpânul pe al cărui domeniu lucrează, ori în persoana suveranului.

         O astfel de societate tradiţională, o civilizaţie ţărănească, rustică, întâlnim şi în Ardealul secolului XVIII, o societate care în condiţiile de atunci, era în căutarea unui apărător şi a unui salvator legitim care să-i ofere soluţia, ieşirea din mizeria social-politică în care se zbătea. Acestui orizont de aşteptare i-a corespuns credinţa românilor ardeleni în monarhul vienez, el tiind asociat cu simbolul luminii, fiind cel care a reuşit să restaureze o ordine dereglată, şi chemat să rezolve un deziderat de amploare, şi cel care face să dea înapoi forţele răului.

         Audienţele lui Horea la împăratul vienez au alimentat şi mai mult speranţa iobăgimii române într-o modificare în bine a condiţiei sale sociale. În cursul ultimei audienţe la împărat, 1 aprilie 1784, acesta, conform legendei colportate de Horea la întoarcerea în mijlocul ţărănimii, ar fi îndemnat la răscoală prin cuvintele: „tut ihr das” (faceţi voi aceasta).

          Împăratului i se atribuie aceste cuvinte şi în scrisoarea târzie a unui nobil ungur din Ribiţa (18 aprilie 1830), care spune că ar fi primit informaţia aceasta de la căpitanul Sodler, prezent la audienţă. Persoana sa a fost mereu invocată de ţărănime la 1784, în multe situaţii alături de cea a mamei sale, împărăteasa Maria Tereza. Astfel, la Vulpeni, la 4 noiembrie, ţăranii distrug 38 de case de nobili şi orăşeni, cu strigăte de „vivat Maria Tereza”, iar pentru mobilizarea participanţilor la răscoală, Horea le-a prezentat o diplomă cu semnătura împăratului şi o cruce aurită cu fizionomia lui Iosif al II-lea în medalion.Indiferent de adevărul istoric, persoana împăratului funcţionează cu rol de catalizator al acţiunilor ţărăneşti la 1784 şi cristalizează în mentalitatea ţărănească revoluţionară ideea că împăratul aprobă şi sprijină răscoala ţăranilor.

          Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru pe săptămână cu braţele, trei cu animalele şi două pentru jeleri. Asupra ţăranilor apăsau şi o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole şi animale, plocoanele, cărăuşiile, cazarea funcţionarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deţinea monopolul vânatului, morăritului şi pescuitului, cotropise păduri, păşuni şi multe terenuri agricole ceea ce îi nemulţumea pe ţărani. Au mai fost supuşi unor obligaţii privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului şi al minereului, ca şi la plata unor impozite.

            Deşi împărăteasa Maria Tereza emite decretul de toleranţă pentru românii de religie ortodoxă din Transilvania şi le permite numirea unui episcop ortodox, măsurile nu au efectele scontate. Fiul ei, Iosif al II-lea, a ajuns prima oară în Transilvania pe când era asociat la tron, în 1773. În timpul călătoriei a adunat un număr impresionant de petiţii, cam 19.000, la fel întâmplându-se şi cu prilejul celei de-a doua călătorii, din 1783. În vara anului 1784 s-a dispus de către împăratul Iosif al II-lea o conscripţie militară, în cadrul regimentelor de graniţă; cei înrolaţi urmau să primească arme şi să nu mai facă slujbe iobăgeşti, iar pământurile şi casele pe care le aveau în folosinţă vor deveni ale lor. Numărul celor care doreau să se înscrie a depăşit însă cu mult aşteptările autorităţilor. Conscripţia a fost anulată de guvernatorul Samuel von Brukenthal, sub presiunea nobililor care îşi simţeau ameninţate privilegiile de clasă, ceea ce i-a nemulţumit şi mai mult pe ţărani.

            Ca urmare a înrăutăţirii soartei iobagilor români din Munţii Apuseni, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, asistăm la o adevărată avalanşă de petiţii din partea satelor moţeşti către autorităţile tezaurariatului, comitatului şi guvernului. Prin acestea, atât localităţile de mineri din jurul Abrudului, cât şi cele aşezate pe Domeniul de Sus: Câmpeni, Râu Mare (Albac), Râu Mic (Vidra), Musca, Bistra etc. au cerut cu insistentă uşurarea robotelor şi respectarea vechilor drepturi ale moţilor cu privire la păşunat, exploatarea pădurilor, crâşmăritul şi libera circulaţie a produselor meşteşugăreşti prin ţară, cu ajutorul cărora îşi puteau agonisi cele necesare traiului.

            Între anii 1747-1779 au fost înregistrate peste 15 petiţii şi numeroase deplasări ale delegaţilor satelor din munţi la autorităţile imperiale.Toate aceste demersuri paşnice ale moţilor au rămas însă fără rezultate, încât moţilor nu le-au mai rămas alte mijloace de a obţine uşurarea sarcinilor lor decât să se adreseze instanţei supreme, împăratului de la Viena.

           Pentru aceste acţiuni era necesară o asociere a satelor din Munţii Apuseni în vederea alegerii delegaţilor ce urmau să le reprezinte doleanţele şi susţinerea materială colectivă a acestora pe timpul deplasării la Viena. Aşa a început odiseea lui Horea şi Cloşca, însoţiţi de alţi delegaţi, la Viena, între 1779 şi 1784.

          În general, istoriografia românească a consemnat numai trei călătorii ale lui Horea la Viena, dar în realitate ele au fost patru. Aceasta informaţie reiese clar din depoziţia făcută de Cloşca în fata comisiei de anchetă din luna februarie 1785 de la Alba Iulia: „Dânşii au fost în trei rânduri la Viena. Întâia dată (1779) Horea, Cloşca, Dumitru Todea Bută şi un alt locuitor din comuna Râu Mare cu numele de Gavrilă. În călătoria a doua (1780) au fost Horea, Cloşca, Cristea Nicola şi Gavrilă Onu din comuna Râu Mare. Iar în călătoria a treia (1782) au fost la Viena Horea, Cloşca, Simion, vărul lui Dumitru Todea din Râu Mare şi Popa Dumitru din Certeju (sat în componenta orasului Câmpeni). Horea, adaugă Cloşca, a mai fost încă o dată, pentru a patra oara, la Viena, şi anume în postul Crăciunului din 1783 şi de astă dată s-a întors acasă numai târziu, pe la Paşti (1784).Dar cine a fost de asta dată cu Horea la Viena el nu ştie. „Banii pentru călătorie i-au primit întotdeauna de la comunele pe care le-au reprezentat.El, Cloşca, a primit 20 de florini din partea comunelor Bucium, Abrud şi Cărpenis.Cât au primit ceilalţi el nu ştie. „Călătoria până la Viena au făcut-o întotdeauna pe jos şi fiecare călătorie tinea câte patru săptămâni la dus şi alte patru la întors şi pe lângă acelea mai trebuia să aştepte la Viena câte patru săptămâni şi chiar mai multe.”

          Petiţiile le-au întocmit în două rânduri nobilul Samuel Marti din Abrud şi a treia oară Ştefan Francisc Enedy din Viena, „ care a fost cu dânşii în audienţă la împăratul”. Petiţiile au fost redactate în limba latină.

       Prima dată Horea a fost în audienţă la împărăteasa Maria Tereza şi de alte trei ori la împăratul Iosif al II-lea. În cea de-a patra călătorie, Horea a fost însoţit de o numeroasă delegaţie pe care raportul Curţii Imperiale nu o precizează. Ultima audienţă la împăratul Iosifal II-lea a avut loc în 1 aprilie 1784, Horea depunând o petiţie în numele comunelor Râu Mare, Vidra, Câmpeni, Bistra, Musca, Baia de Arieş Bucium, Abrud şi Cărpiniş. În petiţie se preciza că, desi s-au plâns în mai multe rânduri la Curtea imperială, n-au obţinut nici o uşurare a soartei lor, ba mai mult, din cauza asupririi funcţionarilor domeniului şi comitatului, oamenii abia mai pot rămâne pe la casele lor.Unii au fost bătuţi şi închişi, iar altii au murit în închisoare.

           În 13 aprilie 1984, împăratul Iosif al II-lea a adresat guvernului Transilvaniei somaţia să apere pe locuitorii comunelor suplicante şi pe delegaţii lor contra tuturor persecuţiilor ilegale, până când se va termina investigaţia ordonată, iar cei închişi să fie numaidecât eliberaţi. Foarte semnificativ este faptul că pe Horea comisia de anchetă, condusă de contele Iakovits, nu l-a chestionat în legătură cu audienţele pe care le-a avut la împăratul Iosif al II-lea. Cel puţin în procesul anchetei, aceste aspecte nu au fost consemnate. Împăratul nu trebuia amestecat în problema răscoalei de la 1784.

    Este foarte probabil că împăratul nu i-a dat mână liberă lui Horea, să-şi facă singur dreptate. L-a sfătuit doar să plece acasă şi să aştepte în linişte rezultatul investigaţiei ordonate. Călătoriile şi audienţele, precum şi petiţiile depuse de Horea şi Cloşca, împreună cu delegaţii din satele din Munţii Apuseni, au reprezentat un capitol important al luptei moţilor pentru libertatea iobagilor români din Transilvania. Lupta lor dusă pe linia paşnică a petiţiilor n-a dat rezultate şi atunci au ales ultima cale, răscoala.

Surse:

Prodan, David – Răscoala lui Horea, volumul I şi II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979

Nicolae Josan – Românii din Munţii Apuseni de la Horea şi Avram Iancu la Marea Unire din 1918, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2001

Petre DIN, Mitul “bunului împărat”în Transilvania sub Iosif al II-lea,

http://cimec.ro 

 http://complexulmuzealbn.ro

http://www.dacoromania-alba.ro/nr02/calatoriile.htm

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A2710/pdf

https://www.stelian-tanase.ro/horea-iosif-al-doilea-si-masonii/

https://www1.agerpres.ro/social/2015/02/28/reportaj-controversele-persista-la-230-de-ani-de-la-martiriul-lui-horea-closca-si-crisan-12-15-28

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here