Rugăciunile care nu ne sunt ascultate fac parte din crucea personală de mântuire

0
863

rugaciunea neascultataO soţie credincioasă se roagă îndelung pentru un soţ necredincios, iar acesta din urmă nu dă nici un semn de credinţă; o mamă se roagă cu lacrimi pentru un copil bolnav, iar boala nu încetează; un suflet blând rabda îndelung mânia şi violenta altuia; un părinte se roagă din inimă pentru copilul dependent de droguri sau alcool; un frate se roagă îndelung pentru o soră care pătimeşte între străini etc.
Oamenii credincioşi se roagă lui Dumnezeu având nădejdea dobândirii celor dorite. Cu toate acestea, în rugăciunea domnească, fiecare credincios se preda pe sine purtării de grijă a lui Dumnezeu, rostind cuvintele: “Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ” (Matei 6, 10).
Deşi ne rugăm pentru un anumit lucru, oricât de bun ar fi în sine, se cuvine să o facem cu inima gătită atât spre a-l primi, cât şi spre a nu-l primi, Dumnezeu fiind singurul în măsură să cunoască ce anume ne este mai de folos spre mântuire. Suferinţa pe care Dumnezeu nu o uşurează, deci, face parte din crucea personală de mântuire.
Viaţa aceasta este trecere spre cea veşnică şi ispăşire a căderilor în păcat, deci nu poată fi lipsită de durere şi pocăinţa. Nu este rău să cerem mângâiere sau uşurare, în orice fel de suferinţă, însă acest lucru trebuie făcut cu toată dispoziţia de a rămâne credincioşi şi iubitori de Dumnezeu chiar şi în cazul neschimbării situaţiei dorite sau a înăspririi acesteia. Dreptul Iov, a cărui încredere în Dumnezeu se cuvine să o dorim şi noi, spune: “Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu le vom primi, oare, şi pe cele rele?” (Iov 2, 10).
Cele mai multe rugăciuni sunt ascultate şi împlinite de Dumnezeu, însă unele rămân doar ascultate, fără a fi şi împlinite. Să fim încredinţaţi, însă, că, atât împlinirea, cât şi neîmplinirea rugăciunilor noastre, vine din aceeaşi dragoste a lui Dumnezeu, care cunoaşte cele încă nesăvârşite de noi şi calea cea mai sigură pe care ne putem mântui.
Crucea pe care un membru al familiei ne-o pune pe umeri, crucea bolilor cauzate de noi înşine sau căpătate în fel şi chip, crucea sărăciei şi a oricăror lipsuri materiale etc sunt tot atâtea căi de mântuire, fără de care mulţi dintre noi nu ne-am putea mântui. Aceeaşi iubire necuprinsă a lui Dumnezeu se manifestă în moduri dintre cele mai diferite. Pe unul îl cruţa de suferinţă, iar pe altul îl biciuieşte, însă pe toţi îi iubeşte, îi iartă şi îi primeşte înapoi cu aceeaşi iubire statornică de Părinte.
Rugăciunile care nu ne sunt ascultate fac parte din crucea personală de mântuire. Deci, suferinţa pe care Dumnezeu nu o uşurează, în mod paradoxal, trebuie să ne bucure, căci este garanţia faptului că El vrea ca noi să ne mântuim şi să petrecem veşnic în odihnă Lui.
Acceptarea şi îmbrăţişarea unei suferinţe, înainte sau după rugăciunea de a scăpa de ea, este singura cale de a ne purta demn crucea personală de mântuire. Mântuitorul Iisus Hristos, cu puţin mai înainte de a fi prins, judecat şi răstignit, s-a rugat Tatălui, zicând: “Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti” (Matei 26, 39).
Iubind suferinţă din viaţa noastră, Îl iubim pe Dumnezeu, care ne poartă de grijă într-un mod tainic şi greu de pătruns cu mintea noastră. Cârtind împotriva unei greutăţi, cârtim, de fapt, împotriva iubirii cu care ne iubeşte Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel ne învaţă: “Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci, pe cine îl iubeşte, Domnul îl ceartă şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte. Răbdaţi, spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi că faţă de fii. Căci, care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?” (Evrei 12, 5-7).

Sursa: Manastirea Prislop

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here