Rugăciunea și scutul credinței sunt armele unui creștin

0
173
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

drumulArmele cu care trebuie să fie înzestrat ostaşul lui Hristos, care porneşte la lupta cu păcatul sunt următoarele: pe de o parte, sunt simţămintele şi dispoziţiile lăuntrice ascunse, care nu apar numai din când în când, ci se află necontenit în inimă şi alcătuiesc starea ei permanentă. El îşi aduce temelia lor din prima victorie, când principalele lui strădanii şi năzuinţe din timpul luptei, încununate de succes, se sfinţesc apoi prin Tainele Sfintei Biserici şi când harul le întăreşte în inimă, ca răsplată pentru biruinţă. Ca urmare, el are cea mai mare parte a armelor cu care Apostolul Pavel îl îmbracă pe ostaş sau, mai bine zis, le are pe toate, dar în stadiu embrionar, cum s-ar spune, la prima schiţă.

Aşadar, el este gata: aplecarea către senzualitate, grija de multe, nădejdea la cele pământeşti nu îl împovărează; gândurile, simţămintele şi toate faptele sale el le îndreaptă acum către cele de sus, duhovniceşti, unice. Are armură, alcătuită dacă încă nu din adevărul desăvârşit, cel puţin din temelia harică a tuturor faptelor drepte: din ura faţă de păcat şi din dorinţa râvnitoare de a se sili la bine. Are şi încălţăminte, adică este gata, fără a se cruţa, chiar însetat de suferinţe, să meargă pe drumul adevărului fără să se întoarcă, fără să se oprească şi fără să se abată.

Are coiful: nădejdea puternică în ajutorul harului şi speranţa neabătută că va veni o zi când încă de aici îi va fi, în sfârşit, uşor să dorească şi să facă binele. Alte arme, de asemenea, de mare trebuinţă pentru reuşita în lupta duhovnicească, încă mai trebuie să-şi procure şi să le captureze, în cea mai mare parte, de la vrăjmaşi, cu ajutorul armelor pe care le are.

Astfel, el trebuie să-şi încingă şalele gândurilor: să dobândească minte nevisătoare şi capacitatea de a judeca nu după cele văzute – în timp ce mintea i se avântă în orice clipă spre distracţie, iar simţurile sau, mai bine zis, vechiul punct de vedere asupra lucrurilor îi îngrădesc considerabil calea spre înţelegerea a ceea ce înseamnă lucrurile în sine. Numai printr-o împotrivire încordată faţă de sine şi printr-un exerciţiu îndelungat şi răbdător va putea să-şi dobândească cingătoarea gândurilor.

El trebuie să aibă scutul credinţei – întregul ansamblu al convingerilor morale (convingerile dogmatice alcătuiesc credinţa, care acţionează cu precădere în prima bătălie generală) şi, mai ales, al convingerilor opuse. Fiecare patimă, orice înclinaţie are la bază o anumită convingere, care le ascunde de văzul conştiinţei şi al raţiunii reci, sau, mai precis, cu care inima adoarme conştiinţa şi înşală raţiunea. De pildă, la baza mâniei se află întotdeauna ideea că cineva ne supără intenţionat; la temelia slavei deşarte, că toţi sunt preocupaţi de noi; la baza mândriei, că suntem mai buni decât toţi, şi aşa mai departe. Asemenea convingeri sunt aşezate adânc în inimă şi alcătuiesc simţămintele ei cele mai ascunse. Atâta vreme cât ele se află în inimă, nu putem fi liberi de patimi şi de înclinaţii, şi nu le putem birui: trebuie să le legăm, să le îngrădim ieşirea din inimă, să le dezrădăcinăm cu totul. Iar aceasta nu poate fi altfel dobândit, decât prin convingeri opuse şi simţăminte opuse. Astfel, pentru îmblânzirea mâniei şi a ofenselor, a susceptibilităţii trebuie înnoită convingerea că în toate tu însuţi eşti vinovat, că meriţi tot dispreţul şi defăimarea; împotriva slavei deşarte: că nimeni nu se uită la tine; împotriva mândriei: că nu există creatură mai de dispreţuit decât tine, şi aşa mai departe.

Astfel de convingeri şi simţăminte sunt cu adevărat cel mai puternic scut, pe care trebuie doar să-l ridici împotriva patimii stârnite, şi aceasta se va potoli, întrucât va pierde reazemul din inimă. Baza acestor convingeri a fost pusă şi mai înainte: în dorinţa şi într-un oarecare început al capacităţii de a ajunge la convingeri în cele duhovniceşti; dar descoperirea lor în această formă, cu o astfel de aplicare concretă presupune o strădanie deosebită: lectura atentă a descrierii experienţelor altora şi o severă cercetare a sinelui. Aceste convingeri dobândesc o putere şi o tărie deosebită când luptătorul are pentru ele pregătită o temelie în Sfânta Scriptură. Cuvintele lui Dumnezeu, opritoare sau poruncitoare, au o înrâurire deosebit de puternică asupra sufletului care lucrează pentru Domnul. Prin puterea fundamentală pe care o ascund şi printr-o oarecare înrudire cu starea lăuntrică a sufletului, ele îl aduc într-o dispoziţie de deosebită însufleţire, care îl smulge din legătura obişnuită cu obiectele, în acest sens, cuvântul lui Dumnezeu este cu adevărat sabia care retează orice părtăşie dintre luptător şi cel ce se ridică împotriva lui, despărţindu-l de toate acestea şi izolându-l. Cel ce are această sabie, ori nu îngăduie deloc duşmanilor să se apropie de el, ori îi nimiceşte din prima pe cei ce îndrăznesc să se apropie. Dar şi această sabie trebuie dobândită: căci mai înainte păcătosul nu cunoştea şi chiar nu voia să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, iar, hotărând să se îndrepte, el a căpătat numai dorinţa sau chiar numai intenţia de a-l cerceta, a pus numai temelia, peste care trebuie încă, cu răbdare, durată zidirea. Se află în el şi temelia sigură pentru ultima armă – rugăciunea, în predarea lui sinceră lui Dumnezeu Mântuitorul şi călăuzirii harului, în nădejdea pusă în Dumnezeu şi în lipsa de încredere în sine: dar menţinerea într-o stare a duhului de neîncetată rugăciune cere strădanii deosebite şi o încordare puternică a gândurilor şi a simţirii.

Pentru aprinderea duhului de rugăciune, ca şi pentru întărirea în inimă a tuturor armelor duhovniceşti nu există mijloc mai bun decât participarea la toate slujbele şi rugăciunile Bisericii, postul, spovedania şi împărtăşirea cu Sfintele Taine, prietenia cu râvnitorii în acelaşi duh întru mântuire – citind, discutând, făcând rugăciuni împreună, unul pentru altul. Toate acestea laolaltă constituie parcă atmosfera caracteristică în care trebuie să respire şi să crească omul haric, omul cel tainic al inimii. Iată toate armele de trebuinţă pentru ostaşul lui Hristos!

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here