„Rugăciunea este o lucrare a întregii ființe”

0
118
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

rugaciuneRugăciunea este deschidere prin cuvânt către Dumnezeu. Care sunt condiţiile acestei deschideri şi ce face posibila rugăciunea?

În general, cuvântul scris sau vorbit a fost şi rămâne modalitatea cea mai folosită pentru transmiterea cunoştinţelor acumulate de omenire si necesare perpetuării vieţii. Despre rugăciune s-a scris şi se va mai scrie mult, deoarece, spre deosebire de alte forme ale cunoaşterii, rugăciunea îl implică pe fiecare om în mod personal şi direct în devenirea sa, fiind o sinteză a devenirii personale. De aceea nu este întâmplător faptul că cele mai vechi izvoare arheologice scrise sunt rugăciuni.

La întrebarea: „Ce face posibilă rugăciunea?” aş răspunde cu o altă întrebare: „Ce face posibilă viaţa?”, pentru că aceiaşi factori care fac posibilă viaţa, fac posibilă şi rugăciunea. În clipa în care omul cel dintâi, Adam, a primit suflarea de viaţă, în aceeaşi clipă el s-a rugat. Rugăciunea a fost pentru el primul fapt al vieţii. Văzând splendoarea „Feţei lui Dumnezeu”, Adam a fost cuprins de uimire. întreaga lui fiinţă exprima o continuă rugăciune de laudă, ca dar al nevinovăţiei sale. În timp, continuitatea rugăciunii lui a fost slăbită de săvârşirea păcatului neascultării.

De atunci, pentru fiecare om cuvântul gândit, scris sau rostit poate fi o deschidere către Dumnezeu, o rugăciune, în măsura în care se dobândeşte sau îşi redobândeşte starea de nevinovăţie.

 A te deschide înseamnă a te elibera de tine însuți, de închisoarea egoistă a propriei tale persoane, de patimile tale. Este rugăciunea o smerită uitare de sine sau, dimpotrivă, o împlinire?

 Împlinirea sau desăvârşirea creştină este de fapt deschiderea credinciosului ca persoană spre Dumnezeu şi se realizează nu prin uitarea de sine, ci prin trezvie, adică prin continua luare aminte la mişcarea gândurilor şi a faptelor, la biruirea egoismului şi a tuturor păcatelor, la realizarea stării de dăruire, de jertfă continuă. „Cine se roagă numai când se roagă, acela niciodată nu se roagă”, spun Sfinţii Părinţi.

Există un progres în rugăciune? Dacă da, toate etapele rugăciunii sunt absolut necesare pentru mântuire?

 Sfântul Vasile cel Mare vorbeşte de trei feluri de rugăciune, care de fapt sunt trei etape ale rugăciunii, anume: rugăciunea de cerere, de mulţumire şi de laudă.

Împlinirea rugăciunii de cerere este condiţionată de iertarea pe care o datorăm semenilor noştri (Mt 6,15). împlinirea rugăciunii de mulţumire este legată de împăcarea cu semenii (Mt 5, 25), iar împlinirea rugăciunii de laudă este condiţionată de refacerea „curăţiei inimii” (Mt 5, 8).

Iertarea, împăcarea şi curăţia inimii sunt etape pe care le parcurge orice credincios care se roagă. Fără de ele nu este rugăciune.

 Este rugăciunea o lucrare a minţii, după cum afirmă Evagrie Ponticul – „rugăciunea este convorbirea minţii cu Dumnezeu- sau ea angajează întreaga fiinţă umană?

Rugăciunea este o lucrare a întregii fiinţe. Ea este rezultatul unirii cunoaşterii (a minţii curăţite de patimi) cu inima omului, devenită şi ea prin lucrarea virtuţilor loc al sălăşluirii lui Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Loc sfânt şi biserica lui Dumnezeu este mintea omului. Mintea, unindu-se cu Dumnezeu şi petrecând în El prin rugăciune şi dragoste, se face înţeleaptă, bună, puternică, iubitoare de oameni, milostivă, îndelung-răbdătoare şi, simplu vorbind, poartă în sine aproape toate însuşirile dumnezeieşti”.

În ce măsură rugăciunea este a noastră dacă, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Rm 8, 26)?

Dacă ar depinde numai de noi, foarte puţini oameni ar ajunge la bucuria rugăciunii. în evoluţia noastră spre starea de „bărbat desăvârşit” suntem mereu secondaţi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi de către toţi aceia care până la noi au dobândit această stare. „Suspinurile negrăite” pomenite de către Sfântul Apostol Pavel sunt tocmai expresia efortului făcut de către cei credincioşi cu asistenţa şi cu ajutorul Sfântului Duh.

 „Rugăciunea e Dumnezeu” îndrăzneşte să afirme Grigorie Sinaitul în Filocalia VII. Orice rugăciune este unirea omului cu Dumnezeu sau numai un anumit fel de rugăciune?

În trăirea creştină ortodoxă, rugăciunea este o «le, un mijloc de apropiere şi de unire a credincio­sului cu Dumnezeu. Sfinţii Apostoli L-au văzut mereu Pe Mântuitorul rugându-Se. Dorinţa lor şi a oricărui credincios de a se ruga şi de a şti cum să se roage nu îşi are izvorul numai în exemplul Mântuitorului, ci mai ales într-o profundă necesitate sufletească a omului care tinde mereu spre a-şi găsi odihna în Dumnezeu.

Rugăciunea, zice Evagrie Monahul, este ridicarea minţii şi a voinţei noastre către Dumnezeu. Dar Mântuitorul spune: „nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci numai acela care face voia lui Dumnezeu”.

Atunci când credinciosul face voia lui Dumnezeu, atunci şi rugăciunea lui, ea fiind cea mai spiritualizată expresie a devenirii sale, este o adevărată unire cu Dumnezeu. De aceea se spune că sunt puţini aceia care se roagă cu adevărat.

 Cum se poate ajunge la rugăciunea curată, fără gânduri? Liniştirea este un dar al lui Dumnezeu sau este o lucrare a omului?

 Părinţii Filocaliei au fost maeştrii rugăciunii gândite, vorbite şi lucrate. La rugăciunea curată se ajunge „forţând firea” în direcţia împlinirii şi a lucrării neobosite a poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu Se lasă descoperit şi găsit de aceia care-L caută. Liniştea este finalul efortului personal al credinciosului care şi-a găsit odihna în Dumnezeu.

Rugăciunea este ridicarea minţii şi a inimii credinciosului la Dumnezeu. Este o scară către cer. Pe treptele ei se suie gândurile omului la Tronul lui Dumnezeu şi de acolo coboară mila şi darurile lui Dumnezeu, care fac posibile eforturile credinciosului până ce acesta îşi găseşte deplina odihnă în Dumnezeu.

 Vă mulţumim.

Dialoguri duhovnicești, Episcopul – vicar Vasile Someșanul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here