Rugăciunea ecumenică

0
134

rugaciun– Care este scopul rugăciunii ecumenice? Oare nu este vorba de o rugăciune formală, făcută numai de ochii credincioşilor?

– Într-un fel, da. Nu sunt antiecumenist, dar am rezervele mele faţă de el, pentru că reprezintă şi un fel de compromis când e vorba de actul liturgic şi, mai cu seamă, de Sfintele Taine. Eu am scris cândva nişte fraze mai acide la adresa unor protestanţi, care se îndreptau către Poti­rul ortodox, pentru a intra în comuniune.

La Cluj există, o dată pe an, o săp­tămână de rugăciune pentru unitatea Bisericii, o unitate pe care toţi o dorim, deoarece avem poruncă de la Mântui­torul ca toţi să fie una, deci toţi creştinii să fie o singură Biserică. Ea s-a spart în mai multe, după cum ştim. Mişcarea ecumenică îşi propune să refacă unitatea Bisericii, dar, din păcate, şi-a pierdut obiectivele, şi le-a înstrăinat. Eram în America, făcând parte din Conferinţa Ecumenică internaţională, şi, la o şedinţă, se dă vestea cea mare: „Iată, Mişcarea Ecumenică este în plin progres: mai sunt încă şase Biserici care au aderat, aşa că numărul Bisericilor ecumenice a crescut de la 163 la 169!”. Atunci am zis: „Ce fel de progres este acesta în care, în loc să scadă numărul Bisericilor, el creşte? Important ar fi să fie mai puţine Biserici”.

Mişcarea ecumenică este o noţiune aproximativă. Intenţia, la început, a fost bună, este lăudabilă, nu trebuie renegată, dar am avut o experienţă la Cluj, în care Mitropolitul greco-catolic de Blaj şi epis­copul greco-catolic din Cluj mi-au trimis o scrisoare şi apoi mesageri direcţi, invitându-mă să facem împreună, într-un anumit loc, rugăciuni pentru unitatea Bisericii. La care eu le-am răspuns că nu cred că este posibil, pentru că nu o gândim la fel. „Voi gândiţi refacerea unităţii bisericeşti în jurul Papei de la Roma, iar noi gândim refacerea în sobornicitate. Noi, în Liturghie, avem o zicere: «Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim!». Să presu­punem că ne iubim îndeajuns – deşi nu ne prea iubim, să fim sinceri – ca să ne putem ruga în comun, dar nu avem acelaşi gând asupra unităţii, câtă vreme voi o gândiţi într-un fel, iar noi într-altul. Dacă ne-am ruga în comun am fi ipocriţi şi faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri”. Toţi ne rugăm pentru unitate, dar până vom fi într-un singur gând să se roage fiecare acasă la el.

Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Mitropolitul Bartolomeu Anania

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here