Rona Hartner: „Îmi place spiritul românesc, felul nostru de trăi viaţa din plin, generozitatea şi bunul simţ de la ţară!“

0
547
Rona HartnerLoreta Popa
Dacă cineva v-ar cere să daţi exemple de femei curajoase, la cine v-aţi gândi prima oară? Să specific, e vorba despre românce…  Probabil v-aţi gândi la Ecaterina Teodoroiu, dar am uitat să vă spun: femei, românce, în viaţă. A avea curaj, conform dicţionarului explicativ înseamnă îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor, tărie de caracter, temeritate, bărbăție.

Femeia la care mă gândesc eu are curaj! Numele ei este Rona Hartner şi pe lângă faptul că a avut  suficient de mult curaj să iasă cu fruntea sus dintr-o emisie televizată, aşa cum nimeni nu mai făcuse până la ea, a găsit puterea să scoată un album complet în limba română în Franţa, ţară ce a adoptat-o, deşi ca o recunoaştere a meritelor de a se exprima multicultural, într-o ceremonie organizată la sediul UNESCO din Paris i s-a conferit de curând un paşaport de cetăţean universal. Acesta s-a vândut în totalitate, adică 10.000 de exemplare.

Rona Hartner este o mamă singură, creştină practicantă, vorbeşte fluent engleza, franceza, spaniola, germana, rromani, este actriţă cu 37 de partituri cinematografice diverse, scenaristă, compozitoare, interpretă de folclor, jazz, gospel şi electro, dansatoare, pictoriţă.

Maria TanaseS-au împlinit anul acesta 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase şi 50 de la moartea ei, a Păsării Măiastre a românilor.

Nu întâmplător, Rona Hartner a fost invitată la cele mai importante festivaluri din lume, reuşind să dezvăluie lumii uriaşul potenţial al folclorului românesc.

Se aude datorită ei „Mărioară de la Gorj“ în Mexic, în Spania, Noua Caledonie, la Cannes sau în faţa Catedralei Notre Dame, în Elveţia sau Maroc. Toţi cei care o ascultă rămân impresionaţi de energia ei debordantă, de furtuna de simţuri pe care o creează contaminându-i pur şi simplu pe toţi cu felul de a fi atât de pozitiv.

Deşi e cunoscută pentru rolul din filmul „Gadjo Dilo“, Rona Hartner avea deja 11 filme la activ. Lucrase cu Andrei Blaier şi Olga Tudorache. A avut marele noroc să fie studenta unor profesori precum  Adrian Pintea, Rodica Tapalagă, Tatiana Iekel sau Anda Călugăreanu.

În 1997, Rona Hartner s-a îndrăgostit şi a plecat în Franţa fără niciun aranjament. A mers la biserică şi s-a rugat să primească o casă. Peste două zile, a primit-o. Producătorii filmului „Gadjo Dilo“ i-au dat banii şi s-a mutat în Franţa. A rămas acolo, chiar dacă povestea de iubire s-a încheiat.

A marcat istoria muzicii din Franţa cu proiectul Maria Tănase.

Ea a cântat alături de un mare rapper -Mangu –  de la Gogol Bordello, la Goran Bregovici, toate acestea purtând numele de „Gipsy Therapy“…  De ce Therapy? Simplu. Muzica vindecă… iar muzica românească are marele dar de a se îmbina cu natura şi omul. Nu mai există nicăieri în Europa un asemenea tezaur, iar Rona Hartner este ambasadoarea lui în toată lumea.

NaturaRona Hartner, mai înainte de a fi actriţă, interpretă, dansatoare, scenaristă, pictoriţă, eşti femeie. Emani feminitate şi o împărtăşeşti tuturor. E greu să fii femeie astăzi?

Da. E greu. Trăim într-o lume care încearcă să desfiinţeze femeia, ideea de feminitate. Feminismul face asta cam de la începutul secolului trecut. Femeia este leagănul vieţii şi fără ea totul este distrus. Practic un bărbat fără o femeie, care-şi asumă puterea feminităţii ei, îşi pierde sensul de a fi bărbat.

Dacă ai distrus femeia şi o deturnezi de la rolul ei, îi distrugi dreptul legitim la viaţă şi dorinţa de a fi mamă, pentru că ea nu trebuie să fie egală bărbatului, ea trebuie să fie complementară acestuia. Sunt multe femei care de la atâtea anticoncepţionale nu mai au nici un fel de dorinţă de a fi femei sau mame. Ele nu ştiu că acea pastilă lucrează în corp împotriva acestei dorinţe. După o perioadă de timp ele îşi pierd reperele.

Femeia trebuie să împărtăşească din harurile ei cu generozitate, refuzând să trăiască altfel decât ca femeie.

Ştim cu toţii că sunt mulţi oameni pe planetă şi se caută soluţii pentru asta, se duce un război împotriva umanităţii foarte liniştit. Un război ideologic împotriva noastră, a tuturor, şi oamenii nu sunt conştienţi de chestia asta, deloc.

Sunt atâtea aranjamente, atâtea acorduri de care oamenii obişnuiţi nu ştiu că încă se mai pot găsi nişte zone unde să izbucnească nişte lupte. Asta nu înseamnă că femeia, bărbatul, familia nu sunt în pericol de a dispărea pur şi simplu.

Eu cred că a fi femeie astăzi este un dar, care trebuie cerut în fiecare zi de la Dumnezeu. Şi de la Fecioara Maria, care ne arată ce înseamnă să fii femeie, să ai încredere, să spui da proiectului lui Dumnezeu pe care Îl are pentru tine. Putem învăţa feminitatea de la ea, pentru că avem atâtea false modele peste tot încât multă lume nu mai ştie ce înseamnă.

Aleluia!Am ajuns la un subiect frumos, credinţa. Ştiu că drumul tău spre acest drum al credinţei nu a fost uşor, ai învăţat multe şi fiecare zi contează pentru tine. Ce înseamnă credinţa pentru tine?

Credinţa are un rol foarte mare în viaţa mea. Mă formează ca om. De aceea este atacată biserica în momentul de faţă, pentru că atât ea, cât şi credinţa ne formează ca oameni. În momentul în care respectăm decalogul am respectat tot.

Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi înseamnă pur şi simplu nu face rău celui de lângă tine, pentru că pe tine te iubeşti şi nu ţi-ai face genul acesta de rău. Nu trebuie alte porunci în mod special. Cele primate deja, cele zece, sunt suficiente. Ele ne permit să mergem înainte.

Religia este important să fie parte din viaţa noastră zilnică.

Pentru că uneori nu şti în ce parte să o apuci, trebuie să-L întrebi pe Dumnezeu. Dacă te bazezi pe intuiţiile tale s-ar putea ca acestea să fie influenţate de mediu. Dumnezeu este o înţelepciune vie permanentă care ne cunoaşte, ştie ce cale avem de mers şi ştie că drumul drept e mai interesant şi mai bun chiar dacă nu este pavat cu bogăţii nesfârşite.

Drumul drept este cel mai bun pentru fiecare, este deci important să mergem drept pe calea noastră. Unii spun că Dumnezeu scrie drept cu linii curbe, sunt unii care o iau foarte rău prin bălării şi nu-i mai găseşte nimeni niciodată, sunt spini pe anumite coclauri unde unii se bagă. În anumite locuri, unde este capătul infernului pe pământ, să nu-şi imagineze cineva că vine Dumnezeu să-I scoată de acolo, poate îngerii păzitori să se mai încumete.
Nu trebuie dusă la extrem răbdarea lui Dumnezeu, de aceea cred în El, aplic legile lui. Sau încerc cât mai bine să fac asta, ţinând cont şi de caracterul meu, mă închin în fiecare zi, duminica merg la slujbă, mă spovedesc şi mă împărtăşesc.

Rona Hartner: Cred că avem ce spovedi în fiecare săptămână chiar dacă nu e vorba de păcate de moarte.

Atunci ne apropiem de El. Atunci ne dăm seama că şi cu un cuvânt, şi cu o atitudine, o privire, poate cu un gând putem să facem rău în jurul nostru sau chiar nouă înşine şi doar depunând spovadă sinceră se poate merge mai departe spre calea perfecţiunii.

Încerc să am o viaţă creştină vie, nu m-am botezat şi am lăsat să se usuce botezul. Chiar încerc să-l întreţin prin fapte. Ca rugăciune de suflet am “Tatăl nostru”,  dar şi “Bucură-te Maria”.

O rugăciune ne-a dat Iisus şi e atât de frumoasă.

Când ne rugăm, Dumnezeu se deschide pentru noi, iar inima noastră se deschide la dimensiunea lui Dumnezeu. Astăzi poate nu se mai întâmplă atâtea miracole ca-n vremea lui Iisus pentru că oamenii nu le mai cer. Unii nu le mai văd. Alţii da. Bisericile sunt pline încă.

Chiar voiam să întreb despre acest lucru. Ţi se pare cumva că oamenii merg mai rar duminica la biserică sau dimpotrivă?

Rona Hartner: Biserica înseamnă eglisos, eglisos înseamnă a fi împreună. Împreună avem o putere foarte mare. Dacă am începe să credem în te miri ce fiecare, ce s-ar întâmpla. Nu înseamnă că fiecare poate să creadă ce-i trece lui prin cap. Văd că astăzi există o modă să crezi în cosmos, în pudră de stele, în energii, în horoscoape, în te miri ce, în neant, pietre preţioase.

Când ne despărţim şi ne îndepărtăm  de credinţa noastră atunci ne poate prinde răul de mână. Dar când ne întâlnim acolo în biserică, ne uităm unii la alţii în jur, ne spunem: «Uite, acela are o cale bună, ia să-l întreb cum a făcut», cântăm împreună, că poate preoţii sunt imperfecţi.

Dar de la început apostolii au fost imperfecţi până a coborât Duhul Sfânt asupra lor. Iisus nu a luat oameni perfecţi, a luat pescari, vameşi, contabili, unii rasişti chiar precum Simion Petru, care voia să-i omoare pe toţi cei care nu erau la fel ca el, fiecare avea defectul lui.

Biserica a apărut în momentul în care au chemat Sfântul Duh asupra lor. Orice preot care nu cheamă suficient sfântul duh se poate îndepărta puţin şi-şi dă seama că este doar un vas de argilă prin care harul nu mai trece. El suferă primul. Dar preoţii care se înnoiesc, se spovedesc, stau uneori o săptămână în tăcere, ei devin duhovnici extraordinari şi avem nevoie de ei.

Rona Hartner: Când lumea nu mai vine la biserică pentru că preotul a păcătuit e o falsă explicaţie, materială.

Harul trece prin vasul de lut, harul trece prin acei preoţi care sunt imperfecţi, harul trece şi prin biserici dărâmate, în ruine, şi prin biserici frumoase.

Astea sunt lucruri ce se scot la iveală ca să îndepărteze lumea din biserică.  E păcat că pierdem sensul sacrului. Trebuie să ne rugăm pentru duhovnici, nu să-i jignim. Când goleşti biserica l-ai distrus pe preot. Nu mai înţelege unde e vocaţia lui şi îşi pierde sensul în această lume.

Eu cred că trăim într-o lume care pune accentul pe urât, în care oamenii caută defectele altora, bârfesc despre alţii uitând că şi ei sunt păcătoşi. Apoi, femeia este atacată în permanenţă prin nonvalori arătate la televizor, fete care nu ştiu ce înseamnă să ai o conduită, care nu cunosc sensul cuvântului femeie, drept pentru care tinerii nu se mai căsătoresc, se îndoiesc, le este frică, se codesc, pentru ei ideea a devenit o problemă. A forma o familie e ceva inutil, în care ei nu mai au încredere.

FlamencoPentru că vorbim despre har, este talentul un har de Sus primit la venirea aici sau nu?

Harul este ca Sfântul Duh, suflă unde vrea el. Dacă vrea Dumnezeu să ai har artistic, ai. Poţi să ai har artistic şi să nu vrei să-l valorifici, altora le este teamă, se ascund. Dumnezeu când îţi dă harul îţi dă şi ocaziile prin care să-l pui în valoare. E bine să discerni.

Eu nu accept orice. Nu merg cu ochii închişi dacă mi se propune un film sau un proiect. De exemplu, regizorul David Lynch mi-a propus să joc în « Munholland Drive», dar nu am fost tentată şi el şi-a dat seama că nu este un rol pentru mine.

Îmi cerea să trec şi la secta transcedentală. Cum să fac asta? Dumnezeu este cu noi aici, în fiecare clipă, zi de zi. În bucătărie, pe balcon, pe stradă, oriunde. De ce să ne atârnăm de oceanul ideilor şi să-l căutăm în alte locuri. Mai bine sărac, dar cu Dumnezeu decât bogat şi gol, plin de griji!

Trebuie să te asculţi atunci când inima îţi spune că e ceva greşit! Noi nu ne dăm seama de multe ori că instinctul ne avertizează când ceva nu merge cum trebuie în viaţa noastră..

portretAi primit sfaturi în carieră, în viaţă? Îţi aduci aminte vreunul în mod special?

Ţin minte că lucram cu Dan Puric, un profet al zilelor noastre, şi ne forma ca artişti şi ca persoane. Pe vremea aceea până la Costineşti cu trenul făceam  vreo opt ore, aveam timp să vorbim. Ne explica cine suntem ca oameni, stătea cu noi de vorbă, cu fiecare.

Din când în când când vedea că ne moleşim, că suntem slabi, lasă-mă să te las, ţipa la noi: „Treziţi-vă!” Evident, un sfat mai mult decât bun. Avea nervi sfinţi buni. Şi Iisus, dacă vă aduceţi aminte, când a văzut că se înlocuieşte credinţa, care este gratuită, cu banul a fost revoltat şi s-a revoltat a spart totul în templu. Asta se întâmplă acum în lume. Ni l-au luat pe Dumnezeu de pe frontispiciu şi au aşezat în loc banul. El conduce lumea acum.

Rona Hartner, când l-ai cunoscut pe Dumnezeu?

M-am botezat la 17 ani. Ţin minte că am intrat la Catedrala Sfântul Iosif şi preotul spunea că Dumnezeu este dragoste. Dacă nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu, pentru că pentru tine e prea abstractă această noţiune, iubeşte pe cineva!

Prin iubire ai să-L găseşti pe Dumnezeu. Dacă vei iubi vei merge sus, jos, vei ajunge să întâlneşti vanitatea şi deşertăciunea umană şi vei înţelege că doar Dumnezeu te mai salvează.

Dacă nu poţi să iubeşti pe cineva iubeşte-te pe tine însuţi! Ai să-L găseşti pe Dumnezeu. Iubeşte o meserie, iubeşte o pasiune! Iubeşte orice ar fi!

Mi-am dat seama că în viaţa mea de artistă nu aveam proiecte şi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi trimită.

Au venit câte trei odată. Filme importante. Acolo unde îmi puneam sufletul şi aveam nevoie să fiu ajutată, mă rugam. Nu am avut niciodată pile, mi s-a dat în cap, nu am fost împinsă de la spate de nici un sponsor.

promoVoiam să reuşesc, pentru evoluţia mea era important, să fiu star. Aşa că asta Îi datorez Lui, părinţilor şi profesorilor pentru că m-au ajutat. Colaboratorilor, pentru că singur nu faci nimic pe lumea asta, dar în primul rând Îi datorez Lui. El mi-a scos totul în cale. Când primeşti un miracol niciodată nu mai poţi să-l negi pe Dumnezeu. Am avut miracole şi de sănătate, dar şi miracole umane.

Rona Hartner, este prietenia un miracol? Mi-a plăcut felul în care ai vorbit despre cei cu care lucrezi, că nu faci nimic singur… Are prietenia vreun secret?

Sunt loială în prietenie. Loială în general. De curând, am renunţat la un film pentru că regizoarea, de altfel şi producătoarea filmului, a vrut să treacă peste agentul meu. L-a jignit şi nu mi-a plăcut atitudinea ei. Nu e uşor să renunţi la un film, dar nu era drept din partea ei. A intrat pe un teren în care m-a pierdut de muşteriu.

Genul acesta de personă poate să facă un gest urât oricând, iar cu mine nu se poate lucra aşa, cu lovituri sub centură, cu şmecherii. Nu lucrez aşa. Prefer să pierd bani, dar am linişte.

Pe mine nu mă cumpără nimeni, nu sunt de vânzare, mai precis. Asta contează cel mai mult într-o prietenie. Loialitatea… Dacă nu eşti loial nu e bine.

TandaricaEu cânt în Franţa cu aceiaşi colaboratori de zece ani.

Au plecat, s-au întors. Dar tot cu mine au lucrat. Am fost trădată rău în prietenie, chiar şi în copilărie. Probabil că nu am vrut să văd că eram minţită pe faţă. Am aflat ce fel de prieteni am şi am ales. Am avut discernământ.

Diavolul a ştiut că acolo unde seamănă Dumnezeu seminţe bune, grâu bun, trebuie să pună şi el buruieni. Aveam o prietenie corozivă. Am cerut să văd cine e persoană care mă agresează, care nu-mi dă pace. Îmi făcuse rău, scrisese acel jurnal cu care voia să distrugă ce construisem.

Făcusem pelerinajul de Florii  şi atunci mi s-au deschis ochii. 12 ani am avut un văl pe ochi. Apoi am aflat adevărul. Eram boemă, aruncam lucrurile în toate părţile, dar a venit o schimbare, iubirea lui Dumnezeu, am dat tot ce aveam, m-am eliberat, m-am simplificat.

Acum am prieteni în Franţa care sunt creştini ca şi mine cu care fac acţiuni umanitare. Când ei pot, sau când eu pot, e o prietenie liberă. Ne ajutăm, suntem fraţi, ne vrem binele. Asta da prietenie!

Rona Hartner, ce le recomanzi celor care cred că nu mai au nicio şansă, celor care cad în depresie, celor care nu mai au puterea să viseze?

Există biserica invizibilă, cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea. Oamenii bolnavi, neputincioşii, muribunzii, cei care fac parte din biserica invizibilă, ei fac ceva ca să rămână în picioare.

În rest toţi aleargă zi de zi după bani şi la muncă. Eu le recomand tuturor să meargă pentru linişte sufletească în biserică, harul este gratuit. Nu le cere nimeni obolul la intrare.

rugaciuneaRona Hartner: Eu sunt consacrată la Sacre Coeur de Montmartre ca adoratoare.

Stau aproape, merg mereu acolo. Pentru mine vacanţă înseamnă să am timp să merg acolo. Să merg noapte de noapte acolo. Mi-a fost greu să mă adaptez Franţei. Am reuşit asta când am găsit Comunitatea creştină Emanuel.

Avem acţiuni, ne rugăm unii pentru alţii. Avem acelaşi scop de a ajuta, de a face bine în jurul nostru. Când te ocupi de altul este o formă de a scăpa de depresie, o formă gratuită de a te ajuta şi pe tine. Fără efecte secundare. Recomand celor care au probleme existenţiale să se ocupe de alţii.

Recomanzi şi Gypsy Therapy, aşa e?

Da. Pentru că am descoperit că ei, rromi, au simţ ul umorului. Ei alungă necazurile glumind şi râzând tot timpul. Asta înseamnă de fapt o stare de bine. Am văzut că tuturor le place mult piesa Jesus. Chiar am un proiect legat de muzică şi îl voi dedica lui Dumnezeu.

Poate la anul voi veni să cânt în cadrul Comunităţii Emanuel din România cântece de slavă lui Dumnezeu, cântece compuse de compozitori francezi, inspirate de psalmi, puţin mai ritmate. Mărturisesc că atunci când am ales între ortodoxie şi catolicism, fiind tânără, nu am prea înţeles.

Am ales pentru că aveam nevoie de cuvânt. Mă duc cu mare plăcere la slujbele ortodoxe. Familia mea e jumătate ortodoxă, jumătate catolică. Merg şi acolo, şi acolo. Cuvintele lui Dumnezeu sunt tot timpul vii.

Locuieşti în Franţa, la Paris. Te întorci des acasă, în România. Vii pentru că te strigă rădăcinile-ţi pe nume?

Da. Dar eu cred că ţara este acolo unde este Dumnezeu. Poate fi oriunde. Oamenii sunt ataşaţi de un loc pentru că au avut case, rădăcini,  eu nu am casă în România. Pentru mine mea este în rai, acolo fac investiţie pe termen lung. Casa mea o simt peste tot. Mă simt acasă peste tot. Dar am nevoie de repere.

Mă simt acasă în România, îmi place spiritul românesc, îmi plac tradiţiile, mâncarea, felul nostru de trăi viaţa din plin, generozitatea şi bunul simţ de la ţară. Acolo nu poţi face orice şi oriunde că şti că lumea te trage de mânecă. În oraş eşti mai pierdut, dar la ţară e altfel.

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here