Românul care a trăit 120 de ani, la 90 de ani traducea cărţi

0
284

110Cei din familia lui Ştefan Băjescu susțin că acesta s-a stins din viaţă la vârsta de 120 de ani. Nepotul său, Ionel Băjescu-Oardă, cunoscutul actor şi cântăreţ, a subliniat cu tărie acest lucru într-o carte a sa. Însă nu avem certitudinea că această afirmaţie ar fi adevărată.

Ionel Băjescu menţionează despre acest exemplu de posibilă longevitate în memoriile sale – “Di Granda”. Acesta precizează că: “Viaţa e făcută din surprize, încep şi eu cu una – bunicul meu după tată a trăit 120 de ani, s-a născut în anul 1807 şi a murit în 1927”. A văzut lumina zilei cu un secol înainte de marea răscoală ţărănească în zona Băjeştilor, Oltenia. Nepotul său se mândrea cu faptul că bunicul său era primul român ce şi-a luat doctoratul în Drept la Paris. Aşadar Băjescu, născut în 1807, trăia în vremea războiului balcanic din 1913, a prins primul război mondial şi a trecut şi de Marea Unire din 1918.

La 110 ani umbla îmbrăcat la patru ace, fără a se sprijini în toiag.

Din fotografia pe care o publică chiar el (Ionel Băjescu) relevă că el şi bunicul său se ţin de braţ. În această fotografie se remarcă vârsta destul de înaintată a eroului nostru longeviv. Pe lângă bătrân, Ionel pare un tinerel abia trecut de vârsta maturităţii.
Venerabilul Băjescu, cu braţele slăbite de vârsta înaintată, cu privirea fixă şi bărbia căzută, părea că se ţine încă bine. Era destul de elegant purtând o şapcă voluminoasă pe cap, papion şi batistă. Un amănunt cât se poate de important pentru vârsta lui: Fără toiag! Însă pare că e sprijinit, de braţ, de către nepotul său artist. Nepotul actor şi interpret de romanţe, spune că momentul efectuării fotografiei a fost acela în care el îi cânta, iar bătrânul asculta cu atenţie.

La 90 de ani traducea cărţi, iar la 110 fugea de nemţi

Nepotul său spune că bătrânul a fost energic până în ultima clipă. “Tot mă gândesc la acel bunic al meu, insaţiabil de viaţă, Ştefan, care a trăit 120 de ani şi la respectabila vârstă de 90 de primăveri a tradus „Manon Lescaut”, publicându-şi lucrarea…”, arată el în cartea sa de memorii.

Ionel Băjescu-Oardă mai relatează cum în vremea primului război mondial bătrânul s-a refugiat la Bârlad din diverse motive. “Urmam pilda bunicului meu, care la vârsta de 110 ani şi-a părăsit şi el ţinutul de baştină, Băjeşti, şi a fugit ca şi mine de groaza nemţilor. În drum spre Iaşi şi în plină derută am dat peste el la Bârlad”. “Toţi s-au minunat când l-au văzut: la 110 ani să iei drumul refugiului, pe vreme de război, şi să ajungi din Oltenia în Moldova, este oarecum temerar, dacă nu un act nebunesc…”, mai scrie el.

Nepotul Ionel, mai cunoscut ca longevivul bunic, este iniţiatorul romanţei în România. Ionel Băjescu-Oardă s-a născut la 7 ianuarie 1889 şi a murit la 10 septembrie 1979, la Bucureşti. A fost compozitor, cântăreţ, scriitor, actor în trupele lirico dramatice din diferite oraşe ale ţării şi este iniţiatorul romanţei autohtone, lansând în 1905 celebra romanţă “Flori de nufăr” (Mândra mea de altădată). “A imprimat discuri de muzică uşoară şi cuplete la diferite case de discuri”.

Mădălina M.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here