Românii şi evreii… italieni

0
126

În Italia, la parterul unui bloc de locuinţe, se amenajează o capelă ortodoxă românească. Părintele, mai râvnitor, înteţeşte slujbele, le prelungeşte înspre noapte, lumea se adună din ce în ce mai multă…

Italienii încep să fie deranjaţi. Prin urmare, fac front comun împotriva ortodocşilor români care le tulbură liniştea lor catolicească… Şi unul dintre ei, grabnic râvnitoriu în a rezolva problema spinoasă ivită, se apucă de adunat semnături de la locatari, pentru alungarea, pe căi legale şi oficioase, a credincioşilor români din bătătura lor si închiderea bisericii. Locatarii scării semnează cu toţii, cu excepţia unui… evreu.

Contrariaţi, italienii îl întreabă: – Dar bine, cum, nu te-ai săturat de forfoteala românilor ăstora pe aici? Nu îi auzi cum cântă, cum stau în biserică şi se aud rugându-se până în noapte? Chiar nu te deranjează cum se manifestă?!

–      Nu. Cum să mă deranjeze?!

–      Păi, cu atât mai mult ar trebui să te deranjeze pe dumneata, care nu eşti nici măcar creştin! Aceştia, ortodocşi fiind, ÎI proclamă pe Cel pe Care voi nu îl recunoaşteţi ca Dumnezeu şi pe Care voi încă îl aşteptaţi.

–      Ştiu foarte bine asta! Şi de aceea îi înţeleg atât de bine pe aceşti ortodocşi care ne tulbură. Dacă eu L-aş fi găsit pe Hristos, pe Mesia, aşa cum L-au găsit ei, nu doar cântam şi stăteam până-n noapte în sinagogă, ci şi strigam, urlam pretutindeni de bucurie, în orice clipă din zi şi din noapte, tulburând toate blocurile pe care le-aş fi întâlnit în cale…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015