De la colegiul prezidat de Mandela şi profesoară în India, până la doctorat în California

0
147
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
România se schimbă cu ei: tineri entuziaşti, talentaţi, inovatori. Iată poveştile românilor care construiesc în prezent un viitor spre care putem privi cu optimism.

România Este şi cazul Ioanei Literat, o tânără care a plecat din România pe când avea 17 ani, atunci când a fost aleasă drept reprezentanta României la United World College (Canada), un colegiu internaţional, prezidat de Nelson Mandela şi de Regina Noor a Iordaniei.

A urmat o altă bursă de studii, de această dată la Middlebury College (SUA), unde s-a profilat pe film şi a absolvit summa cum laudae, (Highest Honors) în film şi media, obţinând şi premiul David Goldman pentru excelenţă academică.

După absolvire, Ioana a lucrat o perioadă în India, ca şi coordonator al unui program educaţional de film şi media pentru copiii din castele marginalizate – a pilotat un curs practic de film documentar, pe care l-a predat în şcoli publice.

Acum, timişoreanca este doctorand în anul 4 la University of Southern California, unde studiază modele pedagogice participative şi forme de colaborare artistică online. De curând, a fost declarată Studentul Anului la secţiunea America de Nord post-universitar.

Când a apărut pasiunea ta pentru film şi media şi când ţi-ai dat seama că vei urma o carieră în acest domeniu?

Întotdeauna m-a interesat domeniul audiovizual, dar nu neapărat din punct de vedere practic, ci mai degrabă socio-cultural. Majoritatea colegilor mei care s-au specializat în film şi media la facultatea pe care am absolvit-o, Middlebury College (în Vermont, SUA) au urmat această cale pentru că şi-au dorit să devină regizori, scenarişti, producători.

Eu, deşi am urmat cursuri practice de producţie media, am fost mult mai interesată de aspectele de cercetare şi de critică culturală. În anul 2 de facultate, când am început să studiez teorie culturală, m-am îndrăgostit iremediabil de Adorno, Hall, Foucault, Mulvey sau Barthes. Întotdeauna am fost curioasă în ceea ce priveşte rolul mass-mediei în societate, a puterii televiziunii de a influenţa curente culturale sau rolul mediei în jocurile de putere. Prin lentila teoriei culturale, mi-am găsit uneltele adecvate pentru a investiga aceste întrebări, într-un mod mult mai riguros.

Ce a contat cel mai mult în decizia ta de a studia în străinătate, ce sau cine te-a influenţat?

În clasa a zecea, profesoara mea de limba engleză m-a încurajat să aplic pentru o bursă de studii la United World College, Canada. Se oferea o singură bursă pe ţara, aşa încât am încercat să nu-mi fac speranţe prea mari, spre a nu fi dezamăgită mai târziu. În urma interviurilor naţionale am obţinut bursa, devenind astfel reprezentanta României la acest colegiu internaţional prezidat de Nelson Mandela şi Regina Noor a Iordaniei.

Colegiul îşi propune să faciliteze înţelegerea interculturală, acceptarea diversităţii, alegând în fiecare an câte un elev din fiecare ţară a lumii. De exemplu, prietena mea cea mai apropiată era din Palestina, iar colegele mele de cameră erau din Venezuela, Scoţia şi Camerun. Astfel, am avut ocazia să cunosc tineri de vârsta mea din toate lumea şi să descopăr împreună cu ei ce înseamnă să fii cu adevărat un cetăţean al lumii..

În Timişoara am studiat la liceul William Shakespeare (din clasa întâi până în clasa a zecea) şi întotdeauna am avut o deschidere pentru străinătate, mai ales pentru ţările anglofone. Ţin minte că, printre materiile obligatorii, am studiat istoria Statelor Unite, geografia Statelor Unite, istoria Mării Britanii, geografia Marii Britanii. Aşa că, înainte să păşesc în SUA pentru facultate, aveam cunoştinţe despre toate lanţurile lor muntoase, capitalele fiecărui stat (pe care nici americanii nu le ştiu!) precum şi detaliile războiului mexicano-american!

Ce rol au avut prietenii, familia în alegerea ta?

Fiind singură la părinţi, decizia a fost foarte grea. Le sunt foarte recunoscătoare părinţilor pentru că au acceptat – ba chiar m-au încurajat – să urmez această cale la doar 17 ani.

Ce te-a surprins cel mai tare în America, cum te-ai adaptat?

Diversitatea culturală. Când ne gândim la America, de multe ori ne imaginăm un peisaj cultural mai mult sau mai puţin uniform, în fapt, niciun stat american nu seamănă unul cu altul. Am avut ocazia să călătoresc destul de mult – mai ales cu prilejul conferinţelor academice – şi mi-a plăcut să observ caracteristicile locale ale fiecărui stat.

M-a impresionat foarte mult amabilitatea americanilor. Sunt foarte deschişi şi prietenoşi. Pot spune că niciodată nu am simţit vreo urmă de discriminare; dimpotrivă, americanii sunt foarte primitori şi îşi doresc să afle cât mai multe despre România şi despre experimentele mele ca student străin.

Cum arată o zi obişnuită pentru tine? Ce faci în timpul liber?

În timpul săptămânii, aproape în fiecare zi sunt în campus, unde predau cursuri în departamentul de Comunicare şi Media şi lucrez la proiectul meu de disertaţie.

Sunt norocoasă că locuiesc în Los Angeles unde vremea e mai tot timpul frumoasă şi însorită. Încerc să profit de acest avantaj şi să petrec cât mai mult timp în natură. Când sunt acasă, îmi place să citesc la soare, în curte, şi să îmi plimb câinele prin cartier. Am adoptat un pitbull de la adăpostul de câini şi petrec mult timp cu el, plimbându-ne prin parcuri sau prin oraş; are o energie inepuizabilă, aşa încât mă îndeamnă şi pe mine să fiu mai activă în viaţa de zi cu zi.

California e de o frumuseţe naturală nemaipomenită. Când am câte un weekend liber, îmi place să fac mici călătorii, mai ales în nord, de-a lungul oceanului (pe faimoasa autostradă Pacific Coast Highway) sau la munte, la schi. Cred că de aceea iubesc California atât de mult; într-o jumătate de oră pot ajunge la plajă, pe coasta Pacificului, iar dacă o iau în direcţia opusă, într-o oră şi jumătate pot fi pe o pârtie de schi, la munte.

Care au fost cele mai mari realizări ale tale?

Mă măguleşte faptul că sunt apreciată de plan profesional. În mai puţin de 4 ani, de când am început doctoratul, am deja 10 lucrări publicate în jurnale şi reviste de primă importanţă şi am editat o carte. Activitatea mea profesională a fost răsplătită cu diverse premii, printre care Premiul LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate), obţinut anul acesta şi Premiul Phi Kappa Phi acordat de către decanul universităţii mele, pentru excelenţa în cercetare.

Am fost invitată să prezint lucrări la numeroase conferinţe, atât în America cât şi pe plan internaţional; chiar în această săptămână voi avea o prezentare la unul din cele mai importante evenimente culturale din Statele Unite, South by Southwest, care are loc în Austin, Texas. E un sentiment cu adevărat înălţător să fii considerată un “expert” în domeniu, sentiment cu care te obişnuieşti în timp, dar care te şi responsabilizează.

Pe plan personal mă bucur că am avut ocazia să călătoresc mult – din Uruguay până în Thailanda, din China până în India – şi să cunosc lumea în toată diversitatea ei. Nu în ultimul rând, sunt foarte recunoscătoare pentru că am fost şi sunt beneficiara unor burse de studiu complete, la fiecare universitate unde am studiat. Pregătirea academică şi profesională atinsă până în prezent am obţinut-o prin propriile eforturi, prin extrem de multă muncă şi sunt foarte mândră de acest lucru.

Unde vrei să ajungi, cum te vezi tu peste 20 de ani?

Îmi place foarte mult să predau, aşa încât, peste ani, mă văd trăind şi activând în mediul universitar. Pentru mine, pedagogia reprezintă o pasiune: iubesc faptul că pot să predau materiile şi subiectele pe care le consider cu adevărat fascinante şi că pot să împărtăşesc această pasiune cu studenţii mei.

Când mi-am început doctoratul, după ce am lucrat un timp în India – unde am predat film şi media copiilor din castele inferioare – mi-a fost destul de greu. Tranziţia a fost una dificilă deoarece tânjeam după un impact social mai pragmatic, vital, cu efecte imediate. Când am început însă să predau ca doctorand la USC (University of Southern California), mi-am regăsit motivaţia.

Întotdeauna am considerat că educaţia e un catalizator al dezvoltării, atât din punct de vedere intelectual, cât şi economic şi socio-cultural; ca urmare, vreau să continui să creez experienţe pedagogice pe care studenţii mei le vor găsi relevante, valoroase şi cu potenţial de a deschide noi drumuri. Vara aceasta voi preda un curs de teorie culturală la USC, fiind liberă să îmi structurez cursul aşa cum îmi doresc.. Acesta este cursul care mi-a deschis şi mie apetitul pentru studiul avansat în film şi media, iar acum îl voi preda la rândul meu, studenţilor mei. Sunt foarte entuziasmată de acest lucru şi realizez că, parcă într-un mod natural, acum circuitul se închide în mod complet.

Ce crezi că se va schimba în România în următorii ani?

Revenind în România doar pe perioada vacanţelor, mi-e destul de dificil să mă pronunţ asupra status-ului actual al vieţii civice, culturale şi politice din ţară.

În următoarea perioadă România se va înscrie cu siguranţă în evoluţia economică impusă de UE, aliniindu-se cerinţelor şi normelor Uniunii.

Îmi doresc ca, în tot acest context, să ne păstrăm obiceiurile şi tradiţiile culturale, care ne diferenţiază şi ne fac unici în raport cu ceilalţi.

Viitorul României este legat în mod cert de sistemului educaţional. Acesta trebuie să fie unul bazat pe competenţă, pe cinste, pe corectitudine, pe foarte multă muncă şi studiu individual, oferindu-le elevilor şi studenţilor deschiderea, motivaţia de care au nevoie.

Sursa: ziare.com

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here