România, reinventată: “Ţara lui Enescu”

0
113
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

enescu-3-1024x681Recent încheiatul Festivalul „George Enescu”, aflat la cea de-a 21-a ediţie, ne-a dovedit încă o dată, dacă mai era necesar, că, cel puţin din punct de vedere cultural şi artistic, este nu doar unul dintre cele mai importante branduri de ţară, dar şi cel mai puternic promotor al României în lume.

Unde ne situează pe harta culturală a lumii acest festival?

Pe harta lumii culturale, Festivalul George Enescu oferă României o poziție cu vizibilitate maximă și mai ales cu credibilitate. Subliniez importanța credibilității, pentru că adesea România este vizibilă în străinătate, dar în contexte negative. Festivalul Enescu este cotat ca unul din cele mai puternice evenimente de acest gen, în prima linie, alături de Festivalul de la Salzburg şi de cel de la Edinburgh, iar ediția din 2013, cu o durată de 4 săptămâni și peste 150 de concerte și spectacole, a bătut chiar un record în istoria manifestării. El se află pe agenda unora din cei mai mari artiști ai momentului – de aici venind credibilitatea sa: nici unul dintre artiștii care concertează pe marile scene ale lumii nu ar veni la București pentru un eveniment de genul ”Cântarea României”, pentru că s-ar compromite. Festivalul spune o poveste frumoasă despre România, despre cultura ei. El aduce străini – atât lideri de opinie cât și simpli turiști – în țara noastră, așa cum niciun alt eveniment cultural nu mai reușește să o facă. Festivalul pune în lumină patrimoniul cultural al României, oferind publicului un mix cultural unic: opera lui George Enescu și spiritul său sunt promovate prin intermediul unor orchestre sau al unor artiști renumiți care nu au piesele compozitorului român în repertoriul lor obișnuit. Ori prin această tactică, România își promovează de fapt compozitorul de geniu – pe George Enescu. În timp, cu o susținere adecvată din partea guvernamentală, se poate ajunge ca opera lui Enescu să fie interpretată mai des pe scenele internaționale.

Sunt puţine proiecte în România care stârnesc o astfel de implicare emoţională precum Enescu

În ciuda argumentelor prezentate mai sus, veniturile din sponsorizări obţinute au înregistrat scăderi semnificative anul acesta, de până la 35-40%. Ar trebui să zicem “merci” că mai putem organiza festivalul şi în 2015, să ne revoltăm pentru situaţia tragi-comică în care ne aflăm sau să lăsăm lucrurile să mearga de la sine?

Este adevărat că dificultățile financiare au afectat și Festivalul Enescu. Au fost tăiate atât finanțări guvernamentale, cât și private. Cel mai important este însă că Festivalul s-a putut organiza, fără să fie afectată calitatea programului artistic. Însă cred că ne aflăm într-un punct de cotitură, în care atât factorii de decizie la nivel guvernamental, cât și cei din privat ar trebui să se gândească ce fac mai departe. Ediția din acest an a arătat potențialul uriaș pe care îl are acest eveniment. Acest potențial se vede pe mai multe planuri. În primul rând la nivel artistic, festivalul poate să funcționeze ca un creuzet al vieții culturale și al schimburilor artistice, între România și lume. La nivel economic, Festivalul prezintă adevărate oportunități pentru mediul de afaceri. De la furnizorii de servicii până la companii mari, în căutarea unor metode de promovare moderne, beneficiile pot fi foarte mari. Numărul turiștilor străini care vin în România este în creștere. În 2013 s-au vândut cu 20% mai multe bilete în străinătate decât în 2011 – iar această evoluție ține de o tendință vizibilă în ultimii ani. Asta înseamnă că putem estima că vor fi mai mulți turiști străini  în 2015. Pentru ei pot fi gândite pachete atractive. Așadar operatorii pot începe să pregătească strategii de marketing în funcție de Festivalul Enescu. La nivelul dezvoltării urbane, Festivalul poate fi un stimul pentru investiții. Toată lumea se plânge de Sala Palatului, iar în anii trecuți s-a întâmplat chiar ca artiști străini renumiți să ia poziție publică față de această problemă. În acest an nu au fost probleme cu sonorizarea, pentru că organizatorii au adus un sistem special, coordonat prin satelit, care a asigurat un sunet exceptional. Dar sala rămâne la un nivel mediocru și vorbește mai mult de trecutul ei de spațiu propagandistic, decât de vibrația unui centru cultural, cum ar merita Enescu. Ei bine, reabilitarea Sălii Palatului, transformarea ei pentru a corespunde criteriilor și nevoilor unui Festival Internațional pot fi investiţii care să genereze dezvoltare atât pe orizontală, cât și pe viitor. Investiţii care pot fi recuperate rapid. Desigur este important ca și managementul și serviciile oferite de un astfel de spațiu de concerte să fie la nivel înalt și să nu ni se mai întâmple, ca în acest an, când luminile au început să se stingă atunci când eu și colegii mei încă mai eram în biroul de presă, cu treburi, sau când dădeam un interviu, sau când un dirijor oferea autografe după concert. Nu în ultimul rând, Festivalul Enescu poate fi locomotiva promovării externe a României. Pe de o parte, este cel mai puternic instrument de promovare culturală pe care îl are țara noastră în acest moment, dar pentru a fi valorificat este nevoie de gândire strategică, de viziune, de coerență în acțiune și de o investiție. Pe de altă parte, este acel eveniment care aduce mândrie în sufletul multor români. Aici este marea sa forță: sunt puține proiecte în România care stârnesc o astfel de implicare emoțională precum Enescu. Eu aș investi enorm în Festival tocmai datorită acestui atu. De-aici vine forța sa.

“Oamenii au ieșit din sala de concerte în transă …”

enescu-5-300x200Această ediţie a Festivalului Enescu a  fost, se spune, una dintre cele mai reuşite dintre toate cele douăzeci şi una de până acum. Au fost prezenţi, printre mulţi alţii: Daniel Barenboim, Radu Lupu, Yuja Wang, Boris Berezovski, ba chiar şi John Malkovich. S-a remarcat, totodată, o maturizare a publicului românesc, unul mult mai receptiv şi informat. De unde crezi că a apărut această disponibilitate neaşteptată pentru muzica de calitate & actul cultural din partea publicului, partenerilor media şi, de ce nu, a întregii societăţi?

 Disponibilitatea publicului pentru Festivalul Enescu nu este nouă. Evaluările pe care le-am făcut înainte de a pregăti strategia de comunicare mi-au arătat că există un nucleu dur de iubitori ai Festivalului, care rămân alături de eveniment, indiferent de program. Sunt oameni care nu au ratat nicio ediție în viața lor, sunt oameni care ne povestesc ce au trăit acum 30 de ani, în sala de concerte, la o ediție a Festivalului. Ceea ce am încercat să facem în acest an a fost să deschidem cât mai mult Festivalul către publicul tânăr, către publicul nespecialist, ca să zic așa, păstrând totodată publicul educat, clasic. Cred că am reușit să ajungem la audiențe noi și cred că pentru acești oameni este important în primul rând să aibă acces la trăirile pe care le face posibilă muzica de calitate. Și am să dau un singur exemplu: au fost oameni tineri care efectiv au plâns de emoție la concerte. Tetralogia lui Wagner – elementul cel mai dificil dar și piesa de greutate din această ediție, care a marcat ca și alte mari festivaluri de acest gen, bicentenarul Wagner – nu doar că s-a bucurat de un succes neașteptat pentru orchestra germană, dar a generat reacții emoționale extraordinar de puternice și de autentice: au fost oameni care au mărturisit că au ieșit din sala de concerte în transă, oameni care au plâns, oameni care s-au simțit răscoliți și înălțați în același timp de această muzică. Nu trebuie să ai studii de specialitate ca să ai astfel de trăiri. Este suficient să-ți deschizi sufletul. Enescu spunea ceva de acest gen – iar noi am avut o campanie pe facebook cu vorbe memorabile ale marelui compozitor: muzica are darul de a ajunge direct la inimă. Ei bine, Festivalul Enescu are darul de a-i face pe oameni să aibă acces la muzica clasică de calitate, care le ajunge direct la inimă.

Bucureștiul Creativ a încercat să aducă spiritul lui Enescu în  spațiul public românesc

Ca director de comunicare al festivalului, ai contribuit decisiv la reuşita manifestării, dar şi la reinventarea spiritului festivalului prin acest extraordinar proiect al Bucureştiului Creativ, un concept nou de comunicare pentru implicarea publicului larg. Cum ţi-a venit ideea şi cât de bine a prins ea la public?

Ideea a venit în urma analizei preliminare pe care am făcut-o. În general îmi fundamentez propunerile de concepte și de strategii pe evaluări și pe analize atente. În 2011, Festivalul a făcut primul mare pas spre modernizarea comunicării, prin lansarea unui proces de rebranding. Ioana Gheorghiu și Robert Blaj, art directorii Festivalului, care la momentul respectiv erau doi tineri interni extrem de creativi și de dedicați, au creat noua identitate vizuală și sloganul „Magia Există”. Dar pentru un rebranding de succes este nevoie să dai consistență poziționării, prin mesaj, poveste, adeziune onestă. Aveam mesajul, aveam identitatea vizuală, dar abia din 2013 am început să comunicăm cu putere povestea magiei Festivalului și să consolidăm adeziunea publicului. Bucureștiul Creativ este, așadar, expresia magiei Festivalului Enescu, este modul în care se transformă capitala datorită și prin Festival. Am ajuns la acest concept mergând pe un fir autentic: singura formă de magie reală care există în mod real în viața noastră este creativitatea/ creația. Creația transformă realitatea, iar cel care, fără să fie creator, se bucură de ea, participă la actul magic prin trăire. Festivalul Enescu, ca un creuzet de creativitate, făcea tocmai acest lucru: recrea realitatea prin concertele sale, transforma rutina vieții melomanilor și își punea amprenta, chiar dacă nu la fel de puternic ca în acest an, asupra vieții orașului. Așadar am vrut să mergem mai departe și să-i facem pe oameni să conștientizeze ce li se întâmplă datorită Festivalului și să participe efectiv în magia Festivalului. Tocmai de aceea nu am vrut să mai lăsăm evenimentele să fie organizate doar de echipa Festivalului, ci am deschis participarea către organizații diverse – instituții, companii, ong-uri – precum și către persoane private. Totuși, ca să consolidăm identitatea Festivalului, am dat două direcții de acțiune pentru construirea acestor proiecte: ele trebuiau să fie inspirate din Festival, deci să fie creative, și să promoveze valori care contribuie la un spațiu public sănătos, în care ne simțim bine, ne bucurăm și ne dezvoltăm ca oameni. Cu alte cuvinte, Bucureștiul Creativ a căutat să aducă spiritul lui Enescu în  spațiul public românesc, pentru că Enescu a fost un compozitor cu creativitate genială și un om cu un caracter ireproșabil, un model. Și tot după modelul lui Enescu, care s-a implicat în viața comunității și a dat enorm semenilor săi – sunt memorabile concertele pentru răniți din timpul războiului, sau inițiativele pentru tinerii muzicieni – la fel am vrut ca oameni și actori sociali (organizații) să participe la Festival și să participe la transformarea magică a Bucureștiului. Cum Festivalul Enescu are rolul de a promova personalitatea și opera compozitorului român, este normal ca și conceptul de comunicare să urmeze aceeași linie, dar să o facă într-un mod în care îi dă viață spiritului lui Enescu și nu îl limitează la a fi pus pe un raft, printre vechituri.

Creativitate, comnicare şi impact

festivalul-enescu-300x200Transformarea şi reinventarea Bucureştiului în timpul Festivalului Enescu este un semn de însănătoşire şi emancipare a Capitalei? Începem să intrăm şi noi în rândul lumii, odată cu toata această “culturalizare” peste noapte?

Mie îmi place să creez sau să încurajez tendințe noi. Părerea mea sinceră este că atunci când ne plafonăm, murim un pic, iar când rămânem blocați în mecanisme cinice murim un pic mai mult, chiar dacă altfel avem diverse performanțe în viața noastră cotidiană. Aceasta pentru că două dintre trăsăturile de bază ale umanității sunt potențialul creativ infinit și puterea de a face bine. Aș vrea să văd că lumea a învățat o lecție din această ediție a Festivalului, iar aceasta ar fi legată de respectul de sine ca societate și de bucuria pe care o putem avea împreună. Această lecție este exact opusul cinismului în care ne complacem adesea. În clipa în care vom învăța să investim în proiecte comune, vom putea să ieșim din zona aceasta de ne-sănătate, ca să folosesc termenul dvs. Nu cred că putem vorbi de ”culturalizare peste noapte”. A fost o perioadă extrem de intensă, în care au avut loc aproape 200 de evenimente în săli și în spații publice, dar simplul fapt că multe din aceste evenimente au venit dinspre spațiul privat, de la diverse organizații arată uriașul potențial cultural și intensitatea vieții culturale din societatea noastră. Avem însă nevoie să învățăm să recunoaștem această resursă, să investim în ea, să o punem în valoare și să o comunicăm. Ce s-a întâmplat în 2013 a fost că Festivalul a fost comunicat diferit iar acest lucru i-a crescut impactul.

Cu ce rămânem?

Ştiu că nu îţi place să vorbesti despre tine, însa trebuie spus că la succesul acestui festival unic tu şi echipa ta, OMA Vision, aţi contribuit din plin. Cu o muncă sisifică şi infintă pasiune. Nu ţi-a fost teamă să îţi asumi o asemenea “povară”? Riscurile erau enorme, trebuie să recunoşti.

Teamă? Depinde ce definiție îi dăm. Dacă iei teama ca pe provocarea de a trece dincolo de limită, atunci te afli de fapt în fața unei oportunități de a asuma cu curaj să acționezi conform valorilor tale. Pentru mine Festivalul Enescu a fost o profesiune de credință din multe puncte de vedere: îmi place să fac lucrurile altfel și nu mi-e frică să propun soluții novatoare, abordări noi și să las la o parte clișee și stereotipuri; îmi place să mă implic în proiecte de interes public și să fac lucruri care fac bine societății – iar Festivalul Enescu este un bun public și trebuie văzut și tratat ca atare de toată lumea; de obicei eu nu comunic orice și oricum în spațiul public, ci promovez valori, mesaje și proiecte cu valoare adăugată pentru comunitate – așa că să dezvolt Bucureștiul Creativ a fost ceva foarte natural mie. Și, da,  de când mă știu mi-a plăcut să-mi transform visele în realitate. Iar pentru asta trebuie să ai curaj: inclusiv curajul de a merge împotriva curentului, de a testa limite, de a trece dincolo de ce ”se face” de obicei, de interese personale și calcule care uneori sunt meschine. Am fost tot timpul conștientă că un eșec în acest proiect m-ar fi costat din punct de vedere profesional, iar stresul a fost mare. Dar am mers înainte și cu ajutorul echipei OMA Vision și al echipei Festivalului, am reușit să arătăm că poți promova o țară cu creativitate și valori, chiar dacă spațiul public românesc este bombardat zilnic de agresivitate și de cinism.

Cu ce rămânem după aceasta a XXI ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu?

filarmonica-George-Enescu-271x181Fiecare rămâne cu ce poate, pentru că trăirile pe care le induce muzica clasică sunt personale. Ca societate, cred că această ediție ne dă o lecție despre cum putem să construim lucruri, proiecte de interes comun și cât am avea de câștigat făcând echipă. Și dacă ne uităm pe negativ, putem face un exercițiu invers: să ne gândim cât am pierde fără Enescu și fără puterea lui de coalizare a societății. Așadar, urmează provocarea pentru 2015! Cine vrea să participe?

Sursa: qmagazine.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here