Rolul postului în iertarea păcatelor

0
259
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

iertarea– Putem fi iertaţi de păcate fără a posti?

– Depinde de condiţiile în care trăiţi! Eu, să ştiţi, la posturi sunt cel mai elastic, în sensul că oamenii nu întotdeauna pot să postească, nu întotdeauna au con­diţii să postească. Sunt oameni care nu pot posti din cauze de sănătate. în vo­lumul IV al Filocaliei se spune că „dacă te izgoneşte din cetatea postului pentru neputinţă, să te refugiezi în cetatea ru­găciunii”, adică să faci, totuşi, ceva, pentru că în Biserica Ortodoxă postul nu-i fa­cultativ, este obligatoriu. Dar nici aşa, vezi că, dacă nu posteşti, te duci în iad. Eu am trăit în condiţii de viată care mi-au întărit convingerea că nu toţi oamenii pot la fel. De aceea sunt duhovnici. Dacă nu, îi dai cartea şi zici: „Citeşte de acolo şi ştii ce ai de făcut!” Referitor la canoa­nele grele, prin care unii creştini sunt opriţi de la împărtăşanie ani mulţi din viaţă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Pe mine nu mă interesează vremea, ci mă interesează vindecarea”. Dacă a trecut vremea şi nu s-a vindecat, degeaba au trecut anii. Dacă s-a vindecat înainte de a trece anii, de ce să mai aşteptăm să treacă anii? Nu e bine să se exagereze!

– Cum L-aţi descoperit pe Dumnezeu?

– Mi s-a descoperit Dumnezeu mie, nu eu L-am descoperit pe Dumnezeu. Eu m-am trezit într-o viată în care oamenii ştiau de Dumnezeu, în care oamenii se rugau. M-am rugat şi eu, am postit şi eu. Bineînţeles, am plecat la şcoală, unde nu s-a mai putut posti, unde nu a mai fost o atmosferă de rugăciune. Când plecam la şcoală, toamna, mama îmi spunea: „Nu-ţi uita de Dumnezeu, nu-ţi uita de rugăciune!” Părinţii mei au fost oameni obişnuiţi, nici sfinţi, nici foarte răi, dar era o practică, era o modă religioasă când m-am trezit eu în lumea aceasta.

La 13 ani m-am întâlnit cu părintele Arsenie Boca. De exemplu, el m-a întrebat la spovedanie dacă mi-a venit în minte să omor vreun om. Mi-a părut tare curios că mă întreabă, la 13 ani, dar mi-am dat seama că el voia să pătrundă în străfun­duri de existenţă, în subconştient, să vadă din ce „tâlhari” am apărut eu în lumea asta. Adevărul e că nu mi-a venit niciodată în gând să omor pe cineva. Pe mine m-au ajutat două lucruri în viaţă: credinţa şi cultura. Credinţa mi-a ajutat să mă realizez interior şi, apoi, cultura ca să mă afirm. Şi contează lucrul acesta. Când nu te poţi afirma, să dai ceva de la tine, îţi scade şi încrederea în tine şi poate, de multe ori, te gândeşti că nu ai bucurii nici în lumea aceasta (căci Dum­nezeu binecuvintează şi multe bucurii din viaţa de zi cu zi).

Rugăciunea, pelerinaj către cer, Părintele Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here