Rolul artei în cadrul Bisericii

0
202
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

prassede-zeno-chapel-entranceCare credeţi că este rolul artei în cadrul Bisericii, în viaţa omului? Credeţi că Vasile Voiculescu a realizat prin opera sa o metodă de rugăciune? Poate, deci, să fie poezia o rugăciune?

Biserica a cultivat artele şi mă gân­desc, prin aceasta, la pictură, la muzică, la sculptură (cu toate că la noi, în ră­sărit, Biserica a făcut uz mai puţin decât în Apus de ea), la arhitectură, artă de­corativă, etc. A cultivat şi cultivă artele nu ca pe un auxiliar şi nu în virtutea esteticului, desprins sau gratuit, ci acor-dându-le o funcţie liturgică. Zicând acestea, aş privi cu un mai mare interes imnografia.

Imnografia este o rugăciune colectivă, se psalmodiază şi nu se aplaudă. De obicei este cântată în picioare. Dacă se cântă într-o sală de concert „Tatăl nostru”, să ştiţi că datoria noastră este să ne ridicăm în picioare şi să nu aplaudăm la sfârşit, pentru că, de fapt, ni se cântă o rugăciune şi nu o simplă piesă de concert.

În ce priveşte pictura, m-aş limita doar la icoană, adică la rolul ei, despre care am scris o carte cândva. Icoana nu este făcută doar ca să înfrumuseţeze biserica, deci să-i înnobileze aspectul prin prisma esteticului, şi icoana nu este nici măcar ceea ce s-a pretins cu foarte multă gra­tuitate că este, adică „Biblia neştiuto­rilor de carte”. Nu este adevărat. Pictura autentică răsăriteană, bizantină, athonită, pretinde să ştii foarte multă carte şi e departe de a se adresa celor analfabeţi. Este de atâta fineţe şi de atâta înălţime teologică, încât, ca să o pătrunzi cu ade­vărat, îţi trebuie o adevărată cultură teologică. Să ne gândim la bisericile din Moldova, acestea vechi, de pe vremea lui Ştefan cel Mare, ale lui Petru Rareş. Zăboviţi puţin şi veţi vedea că cele mai frumoase picturi se găsesc la înălţimi foarte mari, inaccesibile. Nouă, celor de astăzi, ne trebuie instrumente speciale, scară sau altceva ca să ajungem la ele pentru a le putea studia. Dar acolo, la înălţimea aceea de patru-cinci metri, unde sunt zugrăvite scenele care alcătuiesc acatistul Bunei Vestiri sau sinaxarele, care deţin o foarte mare teologie, acestea nu sunt făcute pentru privirea imediată: sunt la înălţime, sunt inaccesibile. Dar picto­rul nu a făcut niciun fel de rabat de estetic sau de teologic, ceea ce înseamnă că icoana are, până la urmă, o funcţie liturgică; ea participă la actul liturgic, e mai mult decât artă.

Icoana, ca orice pictură, devine accesibilă prin lumină şi lumina însăşi participă la actul liturgic. Arghezi are, într-o poezie, două versuri foarte fru­moase: „De sus de tot o rază aurie, ia parte-n bolţi la Sfânta Liturghie”. Raza aceea, care pătrunde oblic de undeva, din turn, şi cade pe o icoană, de fapt, luminând icoana, participă la actul liturgic. Este raţiunea pentru care toate cultele au cultivat artele, dar nu ca pe un adjuvant, ca pe ceva auxiliar, ci cu sensuri şi implicaţii mult, mult mai profunde.

Şi despre Vasile Voiculescu am scris câte ceva. Acesta, prin frecventarea cer­cului de la Mănăstirea Antim, din anii ’50, care s-a numit, mai târziu, Rugul Aprins, a intrat în literatura filocalică şi, prin literatură, a intrat în trăire. L-am cu­noscut îndeajuns de aproape şi Voiculescu nu rămâne numai un mare poet, ci un trăitor al poeziei lui. Poezia lui religi­oasă a evoluat treptat, de la forme mai mult descriptive, pe care le avea în poeme cu îngeri, la forme înalte, de adevărate imne divine, în ultimele sonete, închipuite ale lui Shakespeare, în traducere imagi­nară a lui V. Voiculescu, operă care a fost publicată postum şi care reprezintă una dintre culmile poeziei româneşti.

Scriind această poezie, de fapt, el o trăia şi poate că prin el s-a realizat la noi, în literatura şi spiritualitatea noastră, ceea ce afirma abatele Bremond, că, în ultimă instanţă, poezia devine rugăciune. Vasile Voiculescu era un trăitor al poeziei, un trăitor al rugăciunii. Era un isihast.

Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Mitropolitul Bartolomeu Anania

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here