Cât eşti de cinstit la locul de muncă?

0
233
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

“Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea”…

Este o poruncă ce sună atât de poetic, atât de idealist pentru lumea nepăsării în care trăim, dar totuşi această poruncă dovedeşte în orice clipă a vieţii şi în orice împrejurare, necesitate stringentă de a fi pusă în practică. Unul din nenumăratele feluri  prin care arătăm onestitatea noastră faţă de ceilalţi oameni, este grija pe care o avem faţă de lucrurile ce ne-au fost încredinţate spre folos. Şi aici nu mă refer neapărat la lucruri pe care le împrumutăm precum o carte, un telefon sau chiar o maşină, ci mă refer în special la toate lucrurile care nu sunt ale noastre, dar pe care le folosim în mod curent mai ales la locul de munca.

servici risipaŢin minte că odată a trebuit să asist la desfăşurarea unei lucrări de racordare la reţeaua de gaze naturale, racordare ce era necesară pentru alimentarea cu gaz a unei centrale termice.

Firma care trebuia să execute această lucrare a trimis doi oameni specializaţi în acest sens. Pentru racordarea la conducta de gaz s-a folosit procedeul de sudare/debitare cu flacăra oxiacetilenică (oxigen şi acetilenă). La un moment dat, muncitorii şi-au terminat treaba şi s-au aşezat la odihnă. Ei au lasat în funcţiune agregatul de sudare/debitare ce consumă oxigen şi acetilenă degeaba. L-am întrebat, politicos, pe cel care lăsase flacăra aprinsă, de ce nu închide agregatul de vreme ce îşi terminase treaba, iar el mi-a răspuns zâmbind: „Doar nu plătesc eu consumul…plăteşte firma”.

M-am mâhnit în sinea mea  gândindu-mă cât de mulţi oameni risipesc şi strică lucrurile ce le sunt încredinţate, fie la munca, fie într-o instituţie, sau în oricare alt loc.

La acest gen de risipa am asistat de-a lungul timpului şi sub diverse alte forme:

„Şi ce dacă intru prin gropi cu maşina, doar nu e a mea ci a firmei la care lucrez”.

„Şi ce dacă trântesc uşa şi se strică, doar nu este a mea”.

„Şi ce dacă am dat centrala termică prea tare, doar nu plătesc eu factura ci patronul”.

Însă Mântuitorul Hristos spune aşa: “Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept”. De aici este lesne de înţeles că nu merităm să fim puşi în administrarea lucrurilor mari la care visăm, atâta timp cât nu suntem în stare să ne îngrijim cum se cuvine nici măcar de lucrurile cele mici de care beneficiem. Ar fi bine să conştientizăm câte sute şi mii de pagube am făcut, arătând că nu suntem buni iconomi, ci doar oameni ai  interesului propriu.

Sfântul Ap. Pavel ne îndeamnă aşa: “Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni, Bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi.” (Coloseni 3:23-24)

Deci, fie că scriem cu pixul de la poştă, fie că vorbim la un telefon public, fie că închidem o uşă de birou sau folosim alte lucruri care nu sunt ale noastre, ci ale firmei la care lucrăm sau ale “statului”, se cuvine să le folosim ca şi cum ar fi ale Domnului. Iar dacă noi nu arătăm bună întrebuinţare pentru lucrurile mici de zi cu zi, atunci cum să avem pretenţia că alţii să fie drepţi cu lucrurile mari aşa cum ne-am dori? De ce strigăm mereu că avem conducători iresponsabili şi risipitori cu banul public, dacă noi înşine suntem iresponsabili acolo unde avem posibilitatea?

De ce îi vedem mereu pe alţii cum strică, dar risipa noastră zilnică nu o vedem?

Toate faptele nedrepte pe care le facem atunci când risipim şi nu ne îngrijim de lucrurile ce ne-au fost încredinţate, se întorc împotriva noastră mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, şi adesea nici măcar nu bănuim de ce anume pătimim cu lipsuri, pagube, şi strâmtorări materiale de tot felul. Este uşor să risipeşti benzină de la maşină amăgindu-te că că nu te vede şeful, dar este greu să tot aştepţi o mărire de salariu fără să conştientizezi că patronul ajustează salariile în funcţie de toate cheltuielile, deci în funcţie şi de risipa ta pe benzină.

Poate risipeşti mereu minutele de telefonie de la servici în interes personal; poate te leneveşti atunci când clienţii stau şi așteaptă iritaţi să fie serviţi; poate faci orice altă pagubă crezând că nu are importanţă… Dar totuşi acestea toate vor cântări şi te vor afecta cu mult mai mult decât te-ai aştepta. Că lucrurile stau într-adevăr aşa, învăţăm din pilda ce urmează:

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:

– Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de munca şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?

– Sigur, boierule – a răspuns omul bucuros – ce trebuie să fac ?

– Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? “E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!”

Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.

Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:

– Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.

În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

Ţine minte că toată cinstea sau necinstea ta, se vor propaga în comportamentul celorlalţi oameni precum se propagă undele din apă în urma impactului cu o piatră. La început undele par neînsemnate, precum faptele cărora nu le dăm importanţa cuvenită. Dar odată cu trecerea timpului, undele ajung să se răsfrângă cu putere acolo unde nici nu te-ai gândit. Tot aşa se întâmplă şi cu faptele noastre asupra celorlalţi căci printr-un simplu gest putem influenţa lumea întreagă.

Sursa: Ortodoxia Tinerilor

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here