Relaţiile dintre oameni – iată un subiect care a fost dezbătut în mii şi mii de feluri. Fiecare interacţionăm cu oameni pe care-i împărţim în diverse categorii (familie, prieteni, colegi de muncă, parteneri de afaceri, simple cunoştinţe, necunoscuţi, duşmani s.a.). Şi cu fiecare dintre ei relaţionăm în mod diferit.
Pentru că tot vorbim în principal despre succes, putem spune că relaţiile interumane de succes sunt acele relaţii ce se leagă între persoane care comunică bine între ele (verbal şi non-verbal). De fapt, principalul motiv pentru care oamenii rămân împreună în relaţii de calitate este acela că pot vorbi şi se pot asculta unii pe alţii cu sinceritate, deschidere şi cu convingerea că au pe cine se baza la nevoie.
Relaţiile de calitate, indiferent că e vorba de relaţii de prietenie, de colegialitate, de cuplu, de afaceri sau de altă natură, au o trăsătură distinctă faţă de alte tipuri de relaţii. Ele se întemeiază pe respect, pe încredere, pe experienţe comune şi pe reciprocitate.
Încrederea este unul dintre cele mai complexe construcţii sociale, fiind un element de bază al realităţiilor sociale.
Tuturor ne place să fim respectaţi pentru ceea ce suntem, şi ne bucurăm când alţii au încredere în noi. În astfel de cazuri încercăm să ne ridicăm la înălţimea încrederii care ni se acordă şi să o răsplătim fiind şi noi, la rândul nostru, de folos celuilalt. Împărtăşim împreună diverse situaţii, le depăşim sprijinindu-ne – iar aceasta duce şi mai mult la creşterea încrederii şi dorinţei de reciprocitate. Şi tot aşa, într-un continuu cerc, precum un ‘lant’ ale cărui ochiuri se întăresc, devenind mai puternice cu vremea. Relaţiile de calitate, de succes devin mai trainice – şi partenerii se simt cu adevărat împliniţi în cadrul lor.
Şi fiecare îşi pune întrebarea: cum să mă implic mai bine astfel încât şi eu şi partenerii să obţinem mai mult succes? Aceasta este o altă diferenţă faţă de alte tipuri de relaţii, în care partenerii sunt interesaţi doar de întrebarea: cum să fac astfel încât celălalt să câştige mai puţin şi eu mai mult? Spre deosebire de primul caz, în care oamenii sunt animaţi de iubire, cel de-al doilea caz are ca ‘participanți’ oameni animaţi de frică. Sunt cele două sentimente esenţiale ale universului, din care derivă toate celelalte sentimente, emoţii considerate ‘pozitive’ sau ‘negative’. Iar ele sunt întemeiate pe ‘harta mentală’ a fiecăruia, pe modul în care persoana în cauză a ajuns să privească viaţa datorită propriei programări.
Specialiştii în comunicare şi relaţii au formulat cinci paradigme ale interacţiunii umane.
1. Win-lose (eu câştig – tu pierzi).
Astfel de oameni sunt preocupaţi numai de ei. Vor ca ei să câştige – dar nu numai atât, ei vor şi că ceilalţi să piardă. Vor cu tot dinadinsul să obţină succes pe seama pierderii altuia (altora). Sunt oameni mânaţi de orgolii, comparaţii, competiţii, ambiţia pentru poziţii şi putere. Pentru a obţine ‘victoria’ folosesc o abordare autoritară întemeiată pe propria poziţie, propriile posesiuni (în general financiare) sau propria personalitate.
2. Lose-win (eu pierd – tu câştigi).
Cei ce aleg să piardă şi să-i lase pe alţii să câştige arată altora consideraţie dar nu au curaj să se exprime şi să acţioneze pe baza sentimentelor şi credinţelor lor. Ei nu cer nimic şi nu aşteaptă nimic – deci sunt relativ uşor de ‘mulțumit’. În ciuda calmului aparent, sunt persoane care îşi reprimă multe emoţii. Când şi le exprimă, de multe ori ‘răbufnesc’ ineficient, dar atunci când reuşesc să şi le controleze pot veni cu idei şi soluţii excelente.
3. win (eu câştig).
Astfel de persoane se gândesc numai cum să câştige ele însele. Nu vor în mod necesar ca alţii să piardă, dar vor ca ei personal să aibă de câştigat, în primul rând. Sunt oameni care “gândesc independent în situaţii de interdependentă”, fără a fi sensibili sau conştienţi de nevoile altora. Acest lucru se datorează ‘mentalității de lipsă’ moştenită de la persoane apropiate sau experimentată în propriile evenimente din viaţă, care i-au întărit convingerea, ‘harta realitatii’ conform căreia “în lume nu sunt destule (bani, iubire, siguranţă, bunuri s.a.) aşa că trebuie să ajung eu primul la ele, să mă asigur din timp.”
4. Win-win (eu câştig – tu câştigi).
Aceştia sunt oameni care aleg să câştige şi care se asigură că şi alţii câştigă din interacţiunea cu ei. Oamenii cu astfel de paradigmă (hartă a realităţii) îşi fac timp pentru a căuta soluţii care îi vor face mulţumiţi pe ei înşişi şi îi vor satisface şi pe alţii. Ei caută beneficiul mutual, având relaţii ‚cooperative’, nu ‚competitive’. Oamenii comunică mult şi eficient, cu mult curaj, deschidere şi sinceritate, ajungând la un consens sau, în cel mai rău caz, la un compromis dublu avantajos.
5. Win-win or no deal (eu câştig – tu câştigi, altfel ‘nu facem afacerea’).
Astfel de persoane caută mai întâi varianta 4, win-win. Depun toate eforturile pentru a o obţine, şi dacă nu reuşesc să găsească cea mai bună soluţie, “agree to disagree agreeably”, cum spun englezii. Altfel spus, îşi recunosc limitele şi cad de acord că nu au reuşit să se înţeleagă în beneficiul mutual, întrerupând de comun acord relaţia (de orice fel ar fi ea).
Puneţi-vă întrebările: în propriile relaţii interumane, în ce categorie vă încadraţi, predominant? Care credeţi că sunt avantajele pentru dvs. (ale faptului că faceţi parte din acea categorie) şi care sunt dezavantajele? În cadrul fiecăreia dintre categorii putem distinge uşor emoţia esenţială simţită de participanţi. Este ea adevărată în cazul dvs.? La ce vă este de folos şi la ce nu? (pentru că sunt şi avantaje şi dezavantaje în cadrul fiecăreia din cele 5 paradigme).
Adevărul este că primele 3 modele sunt cele ce predomină în majoritatea relaţiilor interumane.
Şi oamenii obţin un fel de ‘succes’ – dar nu este durabil, după cum ajung la un moment dat să se convingă. Succesul nu înseamnă „care pe care“, sau reuşita celui mai puternic, sau reuşita mea fără a-mi păsa de altul. Succesul autentic profund şi de durată este întemeiat pe relaţii interumane de calitate, în care ambele părţi au de câştigat.
Adevăratul succes începe cu înţelegerea propriilor semeni. Se spune că toţi oamenii pot să devină cineva dacă există o persoană care îi înţelege şi crede în ei. De obicei oamenii nu au încredere în ei înşişi; iar greutăţile vieţii rareori îi înfrâng pe oameni, lipsa de încredere în propriile forţe face de obicei acest lucru. Cu puţină încredere în ei înşişi oamenii pot face lucruri miraculoase; fără ea, viaţa devine o povară.
De fapt, menirea celor ce caută succesul este tocmai să aibă încredere în oameni, în potenţialul lor imens, chiar dacă este acoperit sub măşti de neputinţă sau respingere. Cineva spunea: „Trebuie să ai o credinţă extraordinară în puterea iubirii ca să refuzi să urăşti pe cei care se poartă urât. Totuşi, în acest refuz stă graţia noastră“.
Sursa: succesulpersonal.ro
Jurnal Spiritual
