Relaţia dintre geniu şi sfânt

0
337
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

porumbel– Cum vedeţi relaţia dintre geniu şi sfânt în lumea actuală? Credeţi că operele lor sunt de egală valoare?

– Nu sunt de egală valoare, pentru că sunt pe trepte diferite. Adică geniul ţine mai mult de performanţa laică, să zicem, pe câtă vreme sfântul ţine de performanţa duhovnicească. Adică planurile lor se pot întretăia, dar nu se pot confunda. Este foarte greu să vorbeşti despre un geniu, aşa cum este foarte greu să vorbeşti despre un sfânt. Thomas Carlyle are o carte intitulată Eroii, în care vorbeşte despre eroul ca geniu şi despre eroul ca sfânt. Această operă are câteva capitole care vă vor da răspunsul.

– Creaţia poetică poate da dreptul la revoltă umană în raport cu Dumnezeu?

– Îl avem în faţă pe Arghezi. Arghezi a fost un mare revoltat, dar nu înseamnă că a fost mai puţin poet religios. înainte de a-l consacra pe Voiculescu, Şerban Cioculescu mi-a spus, odată, într-o con­vorbire, că, totuşi, Arghezi rămâne cel mai mare poet religios al nostru. Nu pentru faptul că ar fi trăit religia, în sensul în care vă vorbesc eu, ci pentru că renunţase chiar şi la rugăciunea for­mală, renunţase la ritualuri şi scrie undeva: „Rugăciunea mea e gândul”. Aşa se de­finea el, dar trebuie să vă spun că gân­dul, totuşi, nu este rugăciune. Gândul este contemplaţie, iar contemplaţia nu este rugăciune. Dar toţi psalmii lui sunt accente de revoltă împotriva lui Dum­nezeu şi, totuşi, cred eu, sunt opera unui ins care era limitat şi se limita pe sine însuşi.

Am recitit Psalmii lui Arghezi şi să vedeţi că în toate cazurile numai Dum­nezeu este vinovat; niciodată subiectul nu-şi reproşează ceva. El este opusul lui Voiculescu. Voiculescu scria într-o stare de umilinţă şi, de aceea, poezia lui este foarte înaltă. Arghezi a scris în stare de revoltă şi, de aceea, poezia lui este zgu­duitoare, dar nu şi foarte înaltă. Este o poezie apteră, într-un fel: lipsită de aripi. Dar revolta face parte din datele omului, datele dramatice ale omului. Să ne amintim de Iov! Iov şi-a ridicat pumnii amenin­ţători către Dumnezeu, dar a trebuit să-şi dea seama, până la urmă, că revolta este zadarnică. Revolta este un dat uman, care poate să prăbuşească, dar care poate să şi mântuiască. Ea nu trebuie condamnată ca atare, pentru că face parte din proce­sul de normalitate al insului care se ia în serios şi a insului care problemati­zează legătura dintre el şi Dumnezeu, şi, de îndată ce o problematizezi, este aproape de rezolvare. Este mai rău să fii indiferent, adică să fii căldicel. E pre­ferabil să fii rece sau fierbinte în revolta ta, decît să fii căldicel în indiferenţă. Indiferent fiind, eşti un om mort!

Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Mitropolitul Bartolomeu Anania

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here