Relaţia dintre frumos, bine şi adevăr

Relaţia între frumos, bine şi adevăr, ca valori fundamentale ale omenirii

3
4185

 

Relaţia între frumos, bine şi Adevăr, ca valori fundamentale ale omenirii

Ca Adevăr, aceasta a fost discutată încă din Antichitate. Se pune întrebarea care din aceste valori generează sau naşte pe cealaltă. Anticii nu fac distincţie între frumos şi bine. Socrate confundă binele cu frumosul, iar Aristotel, în replică, afirmă „Frumosul este ceva ce fiind dorit prin sine însuşi se dovedeşte vrednic de laude, sau ceva ce fiind bun se dovedeşte a fi plăcut pentru că e bun, dacă deci astfel este frumosul, virtutea este cu necesitate frumoasă”. În Grecia Antică împletirea între bine şi rău devine idealul cetăţeanului. Calificativul de frumos este pe deplin meritat de filosofia greacă. Punând și tratând cu eleganţă și profunzime marile probleme ale vieții și spiritului omenesc, ale universului și ale scopului nostru, filosofia elenă a dat adesea răspunsuri temeinice și de o rară frumusețe.

frumosFrumosul era una din arterele puternice ale geniului grec

Frumuseţea gândirii e una din acele minunate cuceriri care-l apropie pe om de Dumnezeu și-l imortalizează. Drumul până la revelaţia frumosului e adesea dureros şi amarnic, dar răsplăteşte din belşug pe ostenitor. Problema celor trei valori rămâne controversată până în epoca modernă când Kant cercetează la rândul său cele trei entităţi ale metafizicii clasice: adevărul, binele şi frumosul, stabilind unele distincţii. Frumosul, în viziunea kantiană este propria sa finalitate în frumos.

Estetica modernă, datorită faptul că şi-a luat ca obiect de studiu frumosul, a trasat anumite linii demarcatoare între frumos şi celelalte valori. Creştinismul admite anumite distincţii teoretice, însă afirmă că toate cele trei valori: binele, adevărul şi frumosul au acelaşi izvor, pe Dumnezeu.

Acestea pot fi circumscrise într-un triunghi echilateral

Se arată în acest mod faptul că toate cele trei au valoare egală, laturile triunghiului fiind de aceaşi mărime. De asemenea, se poate observa faptul că cele trei comunică neîncetat şi nu pot fi separate pentru că nu se ştie unde începe şi unde se termină una dintre ele.

Platon afirmă în Hipiasul Mare: „Tot ce e viu e frumos”, iar Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, Hristos sau Omul armonizează perfect între ele trei valori El este Calea, adică Binele, Adevărul şi Viaţa, adică frumuseţea. Sfântul urmărind modelul lui Hristos îşi întregeşte şi el triunghiul.

Împlinire sau totalizare

În relaţia dintre frumos, bine şi adevăr vorbim despre împlinire sau totalizare. Nu putem vorbi despre frumuseţe atât din punct de vedere estetic, cât şi moral excluzând binele şi adevărul. în legătură cu aceasta, Platon afirmă că „frumuseţea unui corp derivă participarea sa la natura divină’’.

Sufletul uman simte că frumosul cere şi altora şi nu poate exista ca valoare de sine stătătoare. Fr. Schiller spunea „Ceea ce am simţit aici ca frumuseţe ne va întâmpina odată ca adevăr”. Literatura universală creează de multe ori personaje în care cele trei valori nu sunt echilibrate sau în care una este redusă;

Adevărul depășește frumosul

Frumuseţea doamnei Bovary a lui G. Flaubert nu poate substitui adevărul de care fiinţa ei avea nevoie. Femeia trăieşte în minciună, îşi minte soţul, pe cei din jur, pe sine şi în ciuda faptului că îşi doreşte binele, ajung la autodistrugere.

Cele trei valori sunt absolut necesare vieţii sufleteşti. „Ideea că frumuseţea e în iubire şi binele în frumuseţe e comună cugetării clasice creştine”, spunea Nichifor Crainic. Frumosul se află într-o minunată perihoreză cu adevărul şi binele. Dacă una dintre valori lipseşte şi celelalte pălesc, se întunecă şi pier. Deşi în ortodoxie nici binele, nici frumosul, nici adevărul nu pot fi pătrunse, ele rămânând încă mistere, deoarece îşi au sursa în Dumnezeu.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

Mai multe articole ale cestui autor puteţi citi aici:

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here