Recomandare de lectură: “Ştiinţa rugăciunii”, Sfântul Teofan Zăvorâtul

0
107

Cât de felurite sunt căile pe care Domnul duce la desăvârşirea creştină sufletele ce îi sunt devo­tate!

Pe unul îl duce prin necazuri, iar pe altul – prin bunăstare; pe unul – prin cărţi, care sunt în afară, iar pe altul – prin insuflările cele lăuntri­ce; unele se văd, celelalte sunt tăinuite.

În aceas­tă idee vă voi spune ce a fost cu Sfântul Herma, bărbat apostolic. Veţi vedea cât de grijulie şi cât de inventivă este dragostea lui Dumnezeu, care ne călăuzeşte spre mântuire, şi totodată veţi pri­mi nu puţine lecţii de judecare corectă a felului în care alergaţi (vezi I Cor. 9, 24).

Cine ţine în inimă gânduri spurcate îşi atrage
moarte şi osândă. Cum să-L facem pe Dumnezeu
să Se milostivească de noi şi să ne ierte păcatele?

Va trebui să dăm răspuns nu doar pentru păcatele
noastre, ci şi pentru păcatele celor care au fost
încredinţaţi purtării noastre de grijă. Nici o faptă şi
nici un gând nu pier – ele sunt scrise.

Herma a trăit pe vremea Apostolilor la Roma. El îi era cunoscut Apostolului Pavel şi este lău­dat de el în Epistola către romani ca unul dintre cei mai buni creştini ai Romei (Rom. 16, 14). În­suşirea caracteristică a sufletului său era alcătui­tă din simplitatea foarte sinceră a credinţei şi su­punerea fără cârtire faţă de insuflările dumneze­ieşti. Aceste calităţi ale inimii au atras asupra lui un deosebit har de la Dumnezeu şi Domnul l-a învrednicit de vedenii şi descoperiri neobişnui­te, din care este alcătuită toată viaţa lui.

Întrucât aceste minunate semne dumnezeieşti, ziditoare în sine, au fost însoţite şi de lămuriri la fel de zi­ditoare, Herma a primit poruncă să descrie tot ce i-a fost descoperit, spre folosul întregii Sfinte Bi­serici a lui Dumnezeu. Herma a împlinit porun­ca şi a alcătuit o carte, pe care a numit-o Păstorul şi care în vremurile dintâi ale creştinismului se citea în biserici alături de scrierile apostoleşti.

Am de gând să vă povestesc pe scurt tot cu­prinsul acestei cărţi. Ea e alcătuită din trei părţi. În cea dintâi se află vedenii, în a doua – porunci, în a treia – parabole. Vom începe cu vedeniile.

Acestea au fost patru la număr: cea dintâi pri­vea cu precădere persoana lui Herma, cea de-a doua – mai mult familia lui, cea de-a treia – în­tocmirea lăuntrică a Bisericii lui Dumnezeu, iar cea de-a patra – destinul exterior al acestei Bise­rici şi al tuturor celor ce se mântuiesc.

“Ştiinţa rugăciunii”, Sfântul Teofan Zăvorâtul; trad. din lb. rusă Adrian Tănăsescu-Vlas.  Bucureşti: Editura Sophia- 2008