Recomandare de lectură: Epistolele pastorale ale părintelui Ioannis

pastoraleEfortul de ani de zile de scriere a unor epistole de învăţătură pentru enoriaşii săi, şi nu numai, al părintelui Ioannis Giannopoulos, este demn de laudă şi de urmat.

De altfel, scrierea şi trimiterea de epistole pastorale şi folositoare sufletului este o tradiţie şi o practică a Bisericii noastre, care începe din anii apostolici şi se continuă cu folos până astăzi.

Aceste 24 de epistole misionare ale părintelui Ioannis, pe care mi le trimitea şi mie şi le citeam cu interes, se clasifică şi se împart în patru unităţi.

Prima unitate se referă la contribuţia pentru întărirea culturii duhovniceşti şi a grădinii sufleteşti a destinatarilor şi cititorilor lor (epistolele păcatelor capitale).

A doua unitate se referă la informarea şi apărarea creştinilor de ereticii în chip de oi blânde, pervertitori ai adevărurilor evanghelice, precum şi de alţi duşmani cu diverse nume, primejdioşi pentru suflet (epistole antieretice – antisatanice).

A treia unitate se referă la abordarea, folosirea şi înfruntarea diferitelor plăgi sociale care, în mod nefericit, îi chinuie pe mulţi dintre semenii noştri (alcoolism, droguri, jocul de cărţi ş.a.).

A patra unitate, pe diferite teme, este de un interes şi o semnificaţie deosebită (cuvinte obsce­ne, blasfemie ş.a.), cu încununarea şi confirmarea realizării şi dezvoltării cu succes a temei mereu actuale şi fundamentale, aceea a pocăinţei ca început, bază şi condiţie a mântuirii noastre, spre care mântuire trebuie să tindă şi să ţintească toate acţiunile şi eforturile noastre.

Apreciez, aprob, salut şi binecuvintez intenţia părintelui Ioannis de a edita cartea cu titlul EPISTOLE PASTORALE – valoroasele sale epis­tole -, ca să circule pe cale largă şi să poată mai uşor să le citească cei interesaţi, pentru informarea, educarea şi folosul lor sufletesc.

Îl felicit cordial pe iubitul meu părinte Ioannis pentru toată strădania lui de pastoraţie, şi doresc ca acest exemplu al său să găsească imitatori şi conti­nuatori, acum când el a ieşit la pensie.

Cu iubire întru Hristos şi calde felicitări, Iacov al II-lea din Argos

epistole-pastoraleIntroducere

Motivul pentru care am început să scriu epistolele către enoriaşii mei mi l-a dat aşezarea, cum n-ar fi trebuit, în parohia mea, a două confesiuni eretice protestante.

Una dintre ele, în 1991, avea sediul în strada Meshonghi, cu numele Confreria Panelenă Creştină şi cealaltă, în 1995, în strada Poti, cu numele Confreria Ucenicilor lui Iisus Hristos a Bisericii Apostolice Penticostale.

Din păcate, profitând de „toleranţa religioasă”, valabilă în ţara noastră, precum şi de indiferenţa noastră a tuturor, numeroase erezii de orice fel şi religii false cutreieră nestingherite Grecia noastră ortodoxă şi democrată, exersând, indirect sau direct, camuflat sau nu, lucrarea lor prozelitistă, corozivă şi satanică.

Pentru întâmpinarea acestor organizaţii eretice, dar şi pentru înştiinţarea enoriaşilor, ca să nu cadă victime lor, am scris epistola 1, a 13-a şi a 24-a.

Însă nu m-am limitat numai la epistolele anti-eretice de mai sus, ci am considerat drept datoria mea de păstorire să continui să scriu şi să trimit şi alte epistole, pe diferite teme, cu conţinut religios şi social, pentru informarea, zidirea duhovnicească şi folosul sufletesc al enoriaşilor mei.

Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile preasfinţitului meu păstor, Iacov, am scris 24 de epistole.

Epistolele 1 şi 13 sunt antieretice. Epistolele de la 2 la 8 se referă la cele şapte păcate capitale (nepăsarea, necumpătarea, imoralitatea, mânia, avariţia, invidia şi mândria).

Epistolele de la 9 la 12 se referă la păcatele limbii (cuvinte obscene, înjurături, blesteme, acuzare, vorbire de rău şi obiceiul urât al trimiterii la diavoli).

Epistolele 14 şi 15 se referă la prejudecăţi, superstiţii, magie şi satanism.

Epistola 16 este despre blasfemii.

Epistola 17 este despre anumite ofrande pe care, bine sau rău, le fac unii creştini.

Epistola 18 arată diferenţa din punct de vedere teologic, conceptual şi esenţial dintre omul bun şi creştinul bun.

Epistola 19 este despre scandaluri bisericeşti neîngăduite.

Epistolele de la 20 la 23 se referă la diverse plăgi şi flageluri sociale (droguri, fumat, alcoolism şi jocul de cărţi) care, nejustificat, îi ating şi-i chinuie pe mulţi semeni de-ai noştri, îndeosebi pe tinerii curioşi şi fără experienţă.

Epistola 24, ultima şi mereu de actualitate, vorbeşte despre pocăinţă.

Aceste epistole s-au trimis în diferite perioade de timp, de către mine, preaumilul, nu numai în casele parohiei, dar şi la serviciile de stat, la forurile sociale din zonă, la ziare locale şi la şcoli; chiar a 20-a epistolă, care se referă la flagelul stupefiantelor, a fost trimisă, prin Preacinstitul Mitropolit al Argosului, Iacov, la toate şcolile din jurisdicţia Sfintei Mitropolii.

De asemenea, consider necesar să pomenesc că epistola a 13-a, antieretică, a ajuns în mâinile unui membru al Confreriei ucenicilor lui Iisus Hristos ai Bisericii Libere Apostolice Penticostale, care locuieşte în Atena, dar care este de loc din Argos. Destinatarul ei de mai sus mi-a scris două scrisori alternative, protestând împotriva conţinutului epistolei mele în dauna confreriei sale, care, în concepţia sa, numai frăţietatea pe care o conduce este „Biserica” adevărată a lui Hristos.

Eu, îndatorat, i-am răspuns la fel cu două scrisori, pe care le şi includ în carte, spre înştiinţare. Însă, după conţinutul scrisorilor mele, oricine poate uşor să înţeleagă conţinutul scrisorilor lui.

Scrisorile mele nu au dată, ca să aibă valabilitate diacronică, însă menţionez că prima a fost scrisă şi trimisă în toamna anului 1991, iar ultima în primăvara anului 2002.

După pensionarea mea, degrevat de obligaţiile mele preoţeşti, aproape am încetat scrierea şi trimiterea altor epistole prietenilor mei enoriaşi, însă le-am trimis, de convenienţă şi obligaţie morală, o altă epistolă de rămas bun, pe care am aşezat-o la sfârşitul prezentei cărţi.

Cu această ocazie, consider că este datoria mea să mulţumesc călduros tuturor acelor persoane dragi care au ajutat la răspândirea, corectarea şi completarea epistolelor mele, precum şi la munca de îmbunătăţire a cărţii acesteia.

În cele din urmă, cer iertare, înţelegere şi îngăduinţă iubiţilor noştri cititori pentru eventualele forme incorecte, greşeli, inadvertenţe şi omisiuni. Intenţia şi scopul meu sunt zidirea duhovnicească şi folosul sufletesc al creştinilor, pentru ca să fie slăvit de noi toţi, prin cuvintele noastre, faptele noastre şi, în general, prin viaţa noastră, numele preacinstit şi măreţ al Preabunului Dumnezeu, întruchipat în Sfânta Treime, Căruia îi datorăm toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

“Epistole pastorale”, Protoprezbiter Ioannis Ath. Giannopoulos. Carte tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Traducere din limba greacă: Prof. Elisabeta Criste. Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria – 2012