Din meditațiile lui Tolstoi: Una dintre rătăcirile obişnuite ale oamenilor

0
137
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Rătăcirile obişnuite ale oamenilor1907 – Rătăcirile oamenilor

Una dintre rătăcirile obişnuite ale oamenilor este de a-şi atribui acele schimbări care se săvârşesc neîncetat în viaţa corporală şi spirituală a persoanelor, adunărilor umane, societăților. „Eu am vindecat, eu i-am învăţat, eu am aran­jat”. Toate astea au fost înfăptuite de mişcarea neînceta­tă în timp a tot şi toate. Poţi să te schimbi numai pe tine însuți. (26 octombrie)

Viața este evoluţie spirituală neîntreruptă. Dar în copilărie, în tinereţe, când odată cu creşterea spirituală are loc şi linierea corporală, oamenii iau cu uşurinţă creşterea cor­porală drept întreaga viaţă şi i se dăruiesc, uitând de viaţa spirituală. Greşeala se vădeşte când corpul începe să se nă­ruie. Dar poate fi greu de îndreptat din pricina inerţiei, a obişnuinţei. (26 octombrie)

E bine ca trezindu-ne, ridicându-ne din pat, să ne spunem „Ajută-mă, Dumnezeul meu (din mine şi din afara mea), să trăiesc această zi, sau măcar acea parte a ei care mi se cuvine s-o mai trăiesc, după voia mea şi în acord cu voia la Dumnezeiască.” (26 octombrie)

Neîmpotrivirea la rău prin violenţă nu e poruncă, ci lege limpede a vieţii; este inteligibilă pentru fiecare om şi pentru toata omenirea, ba chiar pentru tot ce e viu. Această lege se împlineşte fără încetare. Lupii degenerează, iepurii se înmulţesc. Legea asta, ca orice lege, e un ideal către care tinde de la sine tot ce-i viu şi către care trebuie să tindă orice om.

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om”; din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas