Raffaello Sanzio da Urbino

0
1081

Raffaello Sanzio da Urbino cunoscut lumii ca Raphael sau Rafaello s-a născut în orașul italian Urbino, pe 28 martie 1483.

Împreună cu Michelangelo și Leonardo da Vinci, Raphael constituie marea triadă a perioadei Renașterii.

Ca artist, Raphael a fost extrem de productiv. In ciuda morții sale timpurii, la treizeci și șapte, a lăsat lumii un volum mare de opere de artă. Multe dintre ele  se gasesc astăzi, în Vatican conform raphaelsanzio.org/.

RaphaelMichelangelo – rivalul lui Raphael

El a fost extrem de influent în timpul vieții. După moartea sa, până în secolele XVIII și XIX, atunci când liniile lui mai senine și armonioase au fost din nou considerate ca mari modele, influența marelui său rival Michelangelo a fost mai răspândită.

Raphael a provine dintr-o familie de artişti. Tatăl său, Giovanni di Santi di Pietro, a fost pictor de curte al principelui Federico Il da Montefeltro. Raphael, fiind ucenicul tatălui său, a dobândit o educație vastă în domeniul artelor, literaturii și abilităților sociale.

În 1491, pe când Raphael avea doar opt ani, mama sa, Màgia, se stinge din viață. Trei ani mai târziu, artistul își pierde și tatăl. Rămas orfan, copilul revine în grija unui unchi pe cale paternă, Bartolomeo. Se pare că a continuat să trăiască alături de mama sa vitregă. Nu se cunoaște cu exactitate dacă la această vârstă, Raphael era ucenicul lui Pietro Perugino. Istoricii contemporani afirmă că, cel mai probabil ucenicia sa în atelierul pictorului renascentist a început în jurul anilor 1500.

Heinrich Wölfflin, istoric de artă, spunea despre Raphael „Probabil că nici un alt elev de geniu nu a absorbit vreodată atât de multă învățătura de la maestrul său așa cum a făcut Raphael”, dorind să evidențieze asemănarea, aproape perfectă dintre stilurile și tehnicile celor doi pictori. Cu toate astea un an mai târziu, a doar 18 ani, Raphael este considerat „master”, adică pe deplin instruit.

Cariera sa se încadrează, potrivit lui de Giorgio Vasari, în trei faze și stiluri: primii săi ani în Umbria; o perioadă de aproximativ patru ani (1504 – 1508) în care absoarbe tradițiile artistice din Florența; ultimii doisprezece ani din Roma, agitați și triumfători, în care lucrează pentru doi papi și asociații lor apropiați.

În 1502 pictează pentru Biserica Sf Nicolae din Tolentino, altarul Baronci.

Fragmente se află astăzi la Pinacoteca Tosio Martinengo din Brescia. În următorii ani a pictat lucrări pentru alte biserici acolo, inclusiv „Răstignirea” (1503) și „Căsătoria a Maicii Domnului” (1504), în care pictorul înfățișează o poveste și nu scena biblică.

Din 1504, Raphael a trăit în principal în Florența, care era la vremea respectivă un centru înmugurire a renașterii, unde a făcut cunoștință cu Leonardo da Vinci și Michelangelo.

În 1508, el a fost invitat la Roma de Papa Iulius al II-lea, se pare că la sugestia arhitectului lui Donato Bramant. Papa i-a cerut Raphael să picteze unele camere de la Vatican, cunoscute sub numele de Stanze di Raffaello. Cam în același timp, Michelangelo picta Capela Sixtină. Deși Capela Sixtină a umbrit activitatea lui Raphael, picturile sale sunt considerate unele dintre cele mai frumoase exemple ale artei europene. Tema solicitată de suveranul pontif armonia dintre bunătate, adevăr și frumos într-o formă alegorică.

Școala din Atena, Scuola di Atene, este una dintre cele mai renumite fresce ale pictorului renascentist și este dedicată filosofiei.

Pictată între 1509 și 1511, în biblioteca papală, face parte dintr-un grup de fresce. Ele descriu ramuri distincte ale cunoașterii, alături de Disputa Sacramentului și Parnasul. În centru este înfățișat Platon, în mantie roșie care are în mana dreaptă „Dialogul Timaios” iar cu stânga indică cerul și cosmosul. Lângă el este Aristotel, care ține în mâna stângă „Etica Nicomahică”, iar cu dreapta indică pământul. Alte personalități care apar șiau fost identificate cu certitudine de specialiști sunt: Aristotel, Socrate, Pitagora, Euclid și Sodoma și Diogene.

În fresca ce reprezintă miticul munte al muzelor și poeților, Parnasul, Raphael reprezintă simbolic frumusețea prin muzică și poezie. În tablou ne este ilustrat Apollo, care cântă la un instrument muzical ce seamănă cu o vioară clasică, înconjurat de nouă muze, nouă poeți din antichitate, și nouă poeți contemporani.

Disputa Sacramentului

Cu temă teologică, fresca Disputa Sacramentului, La dispută del Sacramento, Raphael ne înfățișează o scenă în care este cerul și pământul. În înaltul cerului, Iisus Hristos este înconjurat de Fecioara Maria, Ioan Botezătorul și alte figuri biblice; deasupra tuturor este Dumnezeu; la picioarele lui Iisus este Duhul Sfânt. În planul lumesc, este prezentat un altar, jertfa euharistică, sfinți, papi, episcopi, preoți și masa credincioșilor. Ei reprezintă Biserica pe care a propovăduit, și care continuă să propovăduiască, în lume cuvântul lui Dumnezeu și care are în vedere slava Sfintei Treimi.

frescaÎn cea de-a doua cameră, Raphael a pictat patru fresce: „Liturghia de la Bolsena”, „Eliberarea Sfântului Petru din închisoare”, „Alungarea lui Heliodor din Templu” și „Întâlnirea dintre Leon I şi Attila”

În 1513, papa Iulius al II-lea moare. In locul său este ales Giovanni de Medici, cunoscut sub titulatura de papa Leon al X-lea. Cu toate că acesta este decide continuarea lucrărilor, Sala lui Heliodor, Stanza d’Eliodoro, nu este definitivată de artist, deoarece asta moare.

În 1513, el a pictat Triumful Galatee, bazat pe o serie de personaje mitologice. Conform legendei o nimfă a mării, respinge iubirea lui ciclopului Polyphemos, îndrăgostită fiind de păstorul Akis.

Doi ani mai târziu, pictează Sacrificiu la Lystra, în care sunt reprezentați doi bărbați, Pavel și Barnaba, călătorind să predice cuvântul lui Dumnezeu.

Raphael a rămas în Roma pentru tot restul vieții sale. In 1514, la moartea lui Bramante, a fost numit arhitect responsabil de basilica Sfântul Petru.

Cea mai mare parte din opera sa a fost modificată sau demolată după moartea sa și preluată de Michelangelo. În timpul șederii sale aici, a realizat numeroase lucrări în care este înfățișată Fecioara Maria. Madonna dell’Impannata și Madonna Sistina sunt doar două exemple în care sunt reprezentați Fecioara Maria și Pruncul Iisus sunt înconjurați de figuri biblice.

Marea iubirea a vieții sale, Margherita Luti, este reprezentată în portretul „La Fornarina”. Aceasta poate fi admirată la Galeria Naţională de Artă din Roma.

Ultima pictură a lui Raphael a fost Schimbarea la Față a lui Hristos, se crede că a fost terminată de unul dintre discipolii artistului. La 6 aprilie, Raphael s-a stins din viață în urma unei crize de pneumonie. Ela fost înmormântat doua zi în Pantheon.

Emanuela Popa

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here