Raiul şi cerurile (I)

0
161

raiulAdesea când vrem să studiem minuţios vreun obiect al lumii vizibile, ne alegem un loc potrivit pentru noi înşine, un loc de unde obiectul poate fi văzut în chip mai satisfăcător si poate fi cercetat mai bine: facem aceasta nu pentru că însuşi obiectul ar avea nevoie de aşa ceva ci pentru că simţim nevoia să ne întrajutorăm propria noastră mărginire. Nu va fi nicidecum inutil să ne alegem un loc mintal potrivit şi în cazul cercetării de faţă. Vom descoperi acest loc fără greş şi ne vom situa în el când vom realiza si vom deveni conştienţi de nimicnicia noastră în mijlocul grandioasei creaţii, nimicnicia mijloacelor noastre întru obţinerea de cunoştinţe, nimicnicia cunoştinţelor înseşi, nevoia, nevoia imperioasă, chiar în domeniul autocunoaşterii, de a ne sprijini pe Descoperirea Dumnezeiască. Noi nu vedem nici raiul nici iadul cu ochii noştri senzoriali; dar ce vedem noi cu ei ? Ce vedem cu ei – nu zic în lumea duhurilor – dar ce vedem chiar în această lume materială pe care o numim cu atâta convingere lumea vizibilă ? Vedem în ea doar o mică parte a obiectelor, o nimica toată în raport cu întregul. Intru aceasta mărturisesc împotriva noastră şi telescopul şi microscopul, mărturisesc împotriva noastră simţul olfactiv şi cel tactil, care detectează gaze invizibile pentru ochi şi prin aceasta, ne semnalează prezenţa lor, ascunsă vederii noastre; mărturiseşte împotriva noastră spaţiul care mărgineşte şi îngreuiază privirea noastră, strâmtorând-o la nivelul orizontului mereu schimbător; mărturiseşte împotriva noastră pământul, prin opacitatea lui şi a multor altor obiecte de pe suprafaţa lui; mărturiseşte împotriva noastră mărginirea, extrema mărginire a vederii noastre, incapabilă să vadă măcar un obiect sub adevăratul lui aspect, incapabilă să vadă gazele din pricina subtilităţii lor, incapabilă să pătrundă obiectele masive din cauza masivităţii lor, incapabilă chiar să vadă o parte a obiectului fără ca cealaltă parte sau şi alte multe părţi ale lui să rămână ascunse. Ce vedem noi din natura vizibilă ? Cea mai neînsemnată părticică a ei!…

Din cunoaşterea mărginirii noastre, cunoaştere smerită şi sigură, să ne aţintim cu evlavie privirile către acele obiecte care sunt ascunse de simţurile noastre grosolane, dar ni se descoperă prin mila şi harul lui Dumnezeu.

Văzătorul de Dumnezeu Moise, descriind în cartea Facerii creaţia lumii spune că în acelaşi timp Domnul a implantat la Răsărit raiul dulceţii, unde i-a şi aşezat pe primii doi oameni, întemeietorii neamului omenesc. Şi l-a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a făcut şi l-a pus în raiul dulceţii să-l lucreze şi să-l păzească. Cum glăsuieşte această sfântă istorie, Domnul a dat mărturie, cum a fost zis mai sus, că împărăţia cerurilor a fost pregătită pentru oameni de la alcătuirea lumii. Protopărinţii au călcat în rai porunca lui Dumnezeu: după această fărădelege ei s-au schimbat pe neaşteptate cu sufletul şi cu trupul, au devenit incapabili să petreacă în sfântul rai. Atunci Dumnezeu – zice inspiratul istoric – l-a alungat pe om din Rai şi l-a prăvălit pe pământ şi i-a aşezat (pe oameni) chiar în dreptul raiului dulceţii. Cuvintele: chiar în dreptul raiului dulceţii, sugerează gândul că natura pământească e asemănătoare raiului prin frumuseţile ei şi-i aminteşte, omului căzut, de rai. Când vedem mândreţea exilului nostru – pământul, fără să vrem exclamăm: ce rai! O asemenea expresie e folosită şi de către Sfânta Scriptură despre înfloritoarea ţară a Sodomei până la preschimbarea ei: ea e asemuită raiului lui Dumnezeu ., Văzătorul de Dumnezeu Moise descrie raiul ca o graţioasă şi vastă grădină. Intrutotul asemenea acestei descripţii au văzut raiul mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu din Biserica Noutestamentară. Asa si este el în fapt dar substanţa şi natura lui sunt subtile, corespunzând naturii locuitorilor săi – duhurile, şi, de aceea, sunt inaccesibile simţurilor noastre, învârtoşate si tocite din pricina căderii. Când a fost izgonit din rai omul care a fost primul lui păzitor, atunci obligaţia păzirii raiului ia fost încredinţată unui Heruvim; sufletul tâlharului care l-a mărturisit pe cruce pe Domnul a fost sălăşluit în rai ; acolo sunt aşezate sufletele multor creştini care s-au învrednicit de mântuire: aceasta explică proprietăţile naturii raiului.

Apostolul Pavel a fost răpit în rai şi apoi până la al treilea cer – de va fi fost în trup sau în afară de trup, nu Ştiu, spune el – şi a auzit acolo cuvinte vrăjite, de negrăit, pe care omul nu se cuvine a le rosti. Natura raiului, mândreţea cerurilor, belşugul de acolo de fericire harică întrec în aşa măsură tot ce este graţios şi plăcut pe pământ încât sfântul Apostol, pentru înfăţişarea celor văzute de el în sfinţitul său extaz, a folosit următoarea expresie: ochiul nu a văzut şi urechea n-a auzit şi nu a suit pe inima omului ce a pregătit Dumnezeu celor ce îi iubesc. Nouă însă ni le-a descoperit cu Duhul Său. În aceste cuvinte ale Apostolului se ascunde un adevăr amar: căderea omului e atât de adâncă încât el, în starea sa căzută, nu mai poate acum să capete prin sine nici o noţiune despre fericirea sa pierdută; inima lui iubitoare de păcat a irosit orice capacitate de a gusta desfătarea duhovnicească. Dar cuvintele acestea ce demască starea jalnică a celui căzut şi care se găseşte permanent în această cădere, vestesc totodată şi un adevăr îmbucurător: înnoirea prin Sfântul Duh a acelor oameni care, prin credinţă şi pocăinţă, au intrat în neamul duhovnicesc al Noului Adam, Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Duh, sălăşluindu-se în om, năruieşte în el împărăţia păcatului, nimiceşte lăuntricul război nevăzut şi tulburarea, înscăunează pacea lui Hristos care naşte o asemenea desfătare duhovnicească încât inima, adăpată cu ea, moare faţă cu consimţirea păcatului şi începe să se găsească permanent la Dumnezeu şi în Dumnezeu. înscăunând împărăţia lui Dumnezeu în om, Duhul sfânt îi ridică adesea pe slujitorii Săi destoinici în tărâmurile mai presus de lume, în lăcaşurile pregătite drepţilor pentru sărbătoarea lor veşnică.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here