Raiul începe în această viață, nu la moarte

0
115

rai– Ce înseamnă că raiul încă din viaţa de acum trebuie să-l trăim?

– Înseamnă ceea ce trăim noi de fapt ca oameni credincioși. Pe Maica Domnului o numim „rai cuvântător”, „rai de taină”, bucuria din legătura cu Maica Domnului este o trăire a raiului, bucuria din întâlnirea cu Domnul Hristos. Ce au zis cei doi care mergeau spre Emaus? „Nu era inima noastră întru noi arzând când ne vorbea pe cale şi ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32).

Raiul este o trăire a bucuriei credinţei, ospăţului credinţei din această lume. Nu începe raiul la moarte. „Paştile care au deschis nouă uşile raiului”. Nu pentru viitor, ci pentru prezent. „Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”. Raiul anului bisericesc sunt Paştile şi Săptămâna Luminată, când se fac altfel de slujbe decât slujbele din celălalt timp al anului, nu se mai pomenesc răutăţile, păcatele, totul este o izbucnire de bucurie şi asta înseamnă trăirea raiului.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice că Paştile nu trebuie prăznuite numai la Paşti, deci la vremea când e hotărâtă calendaristic pentru serbarea Paştilor, ci Paştile sunt o sărbătoare veşnică, „Paştile cele veşnice” zicem noi la Paşti. Şi în felul acesta gândit, raiul este o realitate prezentă, nu numai o realitate viitoare, chiar dacă în viitor vom primi mult mai mult decât în prezent, pentru că Sfântul Apostol Pavel spune că „ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit a pregătit Domnul celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9). Credem că dincolo vom trăi cu mult mai multă intensitate, dar în orice caz trebuie să trăim şi aici pe pământ intensitatea adevărurilor Învierii Domnul Hristos, a Înălţării, pogorârea Duhului Sfânt, toate le prăznuim la anumite sărbători. Sau unirea cu Domnul Hristos prin Sfintele Taine, în special prin Sfânta Cuminecătură, când zicem: „Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima”.

Mulţumim lui Dumnezeu, mulţumim Maicii Domnului de pildă, că Mântuitorul a intrat în alcătuirea noastră: „Intră în alcătuirea mădularelor mele, în rărunchi şi-n inimă, arde spinii tuturor păcatelor, curăţeşte-mă, spală-mă şi mă îndreptează, îmbunătăţeşte-mă, înţelepţeşte-mă şi mă luminează”, mulţumim Maicii Domnului şi zicem „Preasfântă Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, care eşti lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea”, sunt trăiri de rai.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here