Puteți ierta de șaptezeci de ori câte șapte?

Puterea de a ierta aproapelui

0
174
Puterea de a ierta
Puterea de a ierta

Puterea de a ierta aproapelui

Puterea de a ierta aproapelui -Evanghelia  ne învăţa să nu ţinem seamă de nedreptăţile ce ni le fac alţii, grăind aşa: De va greşi fratele tău, mergi, mustră-l numai între tine şi el. Si de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.

Oare il voi ierta pana de sapte ori?

Puterea de a ierta aproapelui -Pe când Hristos grăia ucenicilor Săi acestea şi unele ca acestea şi-i învăţa dreapta cugetare, Petru, verhovnicul cetei apostolilor, este cel ce a ridicat neamul nostru din adâncul rătăcirii la cer. Cel ce totdeauna fremăta de însufleţire şi îndrăznire, dar, mai bine spus, mai mult de dragoste decât de îndrăznire. Petru deci s-a apropiat de Dascălul său, în vreme ce toţi ceilalţi ucenici tăceau, şi a zis: De câte ori va greşi fratele meu şi eu îl voi ierta? Oare până de şapte ori?

Petru intreabă şi dă totodată şi răspunsul

Puterea de a ierta aproapelui -Înainte de a afla, o face pe darnicul. Petru ştia bine părerea Dascălului său. Stia că e aplecat spre iubirea de oameni şi că are să-I facă plăcere daca nu cercetează pacatele cu asprime. Si, de aceea, voind să fie pe placul Legiuitorului, a zis: Oare până de şapte ori? Dar ca să afli ce este omul şi ce este Dumnezeu este mult. Si că ceea ce este o picătură faţă de oceanul nesfârşit, aceea este bunătatea noastră faţă de nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu. După ce Petru a spus: Oare până de şapte ori? După ce a socotit că a fost tare dar nu şi generos, ascultă ce răspunde Domnul: Nu-ţi zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte!

Să nu socoteşti că e grea porunca, iubite! Sa ai puterea de a ierta aproapelui…

Unii socot că Domnul a spus că trebuie să iertăm de şaptezeci de ori, dar nu-i aşa, ci aproape de cinci sute de ori. Căci de şaptezeci de ori câte şapte fac patru sute nouăzeci. Să nu socoteşti că e grea porunca, iubite! De vei ierta o dată, de două ori sau de trei ori pe zi pe cel care-ţi greşeşte. De-ar fi cel ce te supără tare ca piatra, nu va fi atât de nesimţitor ca să cadă din nou în aceleaşi păcate.

Ci înţelepţit de deasa iertare, va ajunge mai bun şi mai blând

 Puterea de a ierta aproapelui – Iar tu, la rândul tău, dacă eşti pregătit să nu ţii seamă de atâtea ori greşelile ce-ţi fac alţii, deprins de prima, de a doua şi a treia iertare, nici n-ai să mai simţi apăsarea. Iar odată îndeletnicit cu deasa iertare, nici n-ai să mai fii rănit de greşelile semenilor tăi. Petru, când a auzit porunca aceasta, a rămas uimit. Nu se îngrijea numai de el, ci şi de cei ce aveau să-i fie lui încredinţaţi. Iar Domnul, ca să nu mai facă Petru ce făcuse la celelalte porunci, luându-i-o înainte, l-a împiedicat să mai pună vreo întrebare.

– Dar ce a făcut Petru la celelalte porunci?

Puterea de a ierta aproapelui – Dacă Hristos dădea o poruncă ce i Se părea că are oarecare greutate, Petru sărea înaintea celorlalţi apostoli. Îl întreba şi-I cerea lămuriri cu privire la poruncă. Astfel, când a venit bogatul la Hristos şi l-a întrebat despre viaţa veşnică, şi a plecat întristat din pricina avuţiilor, a afalat  care faptă duce la desăvârşire. Si când Hristos a spus că mai uşor este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Impărăţia lui Dumnezeu. Si Petru, deşi se lipsise de toate şi nu mai avea nicio undiţă măcar, s-a apropiat de Hristos şi a zis: Şi cine poate să se mântuiască? Uită-te la bunătatea şi la căldura ucenicului! N-a spus: „Porunceşti lucruri cu neputinţă! Porunca e grea, legea apăsătoare!”.

Dar nici n-a tăcut, ci şi-a arătat şi grija faţă de ceilalţi oameni

Dar totodată a dat şi Dascălului cinstea ce I se cuvenea de la un ucenic, zicând aşa: Şi cine poate să se mântuiască? Încă nu ajunsese păstor, şi avea suflet de păstor. Incă nu i se încredinţase conducerea, şi avea purtarea de grijă cuvenită unui conducător. Dacă ar fi fost bogat, dacă ar fi avut multe avuţii, s-ar fi putut spune poate că-şi purta grijă de el însuşi.  Dar aşa, sărăcia îl elibera de această bănuială, arătând că se îngrijea şi se preocupa de mântuirea altora. Si voia să afle de la Dascăl calea mântuirii. De aceea şi Hristos îi dă curaj, zicându-i: Cele cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu! „Să nu crezi, îi spune Hristos, că vă las pustii! Eu vin în ajutorul râvnei acesteia a voastre şi fac uşoare şi lesnicioase cele cu neputinţă!”

Petru i-a spus lui Iisus :Dacă aşa este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare

Puterea de a ierta aproapelui -Iarăşi, când a vorbit Hristos despre căsătorie şi despre femeie şi a spus: “Oricine-şi va lăsa femeia, în afară de cuvânt de desfrânare, o face să săvârşească adulter”. Si îndemna pe bărbat să îndure orice răutate a femeii în afară de desfrânare. Petru, în vreme ce ceilalţi apostoli tăceau, s-a apropiat de Hristos şi I-a pus o intrebare. Dacă aşa este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iată că şi aici a dat şi Dascălului cinstea cuvenită, şi s-a îngrijit şi de mântuirea celorlalţi, nici acum nu s-a îngrijit de cele ale lui.

Asemănatu-s-a Impărăţia Cerurilor cu un Impărat care a voit să se socotească cu slugile sale

Puterea de a ierta aproapelui -Prin urmare, pentru ca să nu mai spună Petru aşa ceva, Hristos i-o ia înainte şi-i taie dinainte, prin pilda datornicului, orice obiecţie. Pentru aceasta şi Evanghelistul a spus: De aceea asemănatu-s-a Impărăţia Cerurilor cu un împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. A arătat că de aceea a spus pilda aceasta. Ca să cunoşti că, de-ai ierta pe fiece zi de şaptezeci de ori câte şapte fratelui tău păcatele lui, nici aşa n-ai făcut un lucru mare. Ci eşti departe cu mult, nespus de mult, de bunătatea lui Dumnezeu. Nu ierţi atâta cât ţi se iartă.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here