Purtarea crucii

0
207
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

purtarea_cruciiNevoinţa luptei

 Nevoinţa-În mijlocul Păresimilor, Sfânta Biserică înfăţişează cinstirii şi închinării noastre crucea Domnului. Ce vrea ea să insufle prin asta? Iată ce: „Ia seama”, pare a spune Biserica fiecăruia dintre noi, „cu câtă linişte atârnă pe cruce Domnul: nu se zbate, nu se frământă, ci, o dată suit pe cruce, nu se mai pogoară de pe ea până când nu-Şi dă duhul lui Dumnezeu şi Tatălui.

Nu lăsa râvna ta să slabească

Aşa şi tu: o dată ce ai purces la nevoinţa luptei cu patimile pentru a plăcea Domnului, să te vezi răstignit pe cruce, să rămâi pe această cruce liniştit, fără să te zbaţi, şi mai ales să goneşti orice gând de a te da jos de pe ea până când va sosi clipa să zici şi tu: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul meu (Lc. 23, 46)”. Altfel spus, nu lăsa râvna ta să slăbească, nu-ţi îngădui slăbiciuni faţă de păcat, să nu trădezi nevoinţele pe care le-ai început, mergi neclintit pe calea dureroasă a lepădării de sine, şi ea te va aduce la fericita odihnă din sânul Tatălui Ceresc. Fie ca Domnul să ne dăruiască nouă tuturor a rămâne întotdeauna în starea aceasta!… Ne-am hotărât a plăcea lui Dumnezeu?

Cugetările duhovniceşti ne întăresc credinţa

Să nu părăsim hotărârea aceasta. Am purces la nevoinţă? S-o ducem la bun sfârşit. Iar când neputinţa va începe să-şi ceară drepturile şi să clatine duhul nostru, de fiecare dată s-o împresurăm în grabă prin cugetări dătătoare de vlagă, să grăim duhului nostru astfel: „Ce să facem dacă altminteri nu se poate? Trebuie ori să pierim, ori să rămânem pe crucea răstignirii de sine cât timp este în noi suflare de viaţă. Şi Domnul a fost pe cruce, şi toţi sfinţii au mers pe calea crucii. Bineînţeles, este un lucru plin de osteneală şi de durere – dar osteneala asta e oare lipsită de răsplăţi?

Încă de aici vom pregusta viitorul ce ne aşteaptă

Nevrednice sunt pătimirile veacului de acum de slava ce va să se arate întru noi! Departe pare răsplata? Să mai răbdăm puţin în omorâre statornică a omului celui vechi, şi încă de aici vom pregusta viitorul ce ne aşteaptă. Suntem loviţi? Lovim şi noi, iar prin aceasta noi ne întărim, iar pe vrăjmaşul îl istovim – şi cu cât îl vom pune mai mult pe fugă, cu atât vom deveni noi mai puternici, iar el mai slab. Iar din oastea vrăjmaşului vor începe să dea bir cu fugiţii, unul câte unul, cei ce se luptă cu noi, iar în cele din urmă vor fugi până şi cei mai răi, cei mai stăruitori, şi numai de la depărtare vor mai lovi în noi. Iată şi pacea, iar păcii îi urmează bucuria în Duhul Sfânt! Şi aceasta poate veni repede – trebuie doar să ne punem legea de a nu ne da bătuţi, de a nu face pe placul omului celui vechi”.

Autocompătimirea este de la vrăjmaş

Tocmai aici este necazul. Cine e primul nostru vrăjmaş? Autocompătimirea – vrăjmaşul cel mai înşelător, cel mai primejdios. „Hai”, zice, „las-o puţin mai moale, nu vezi că eşti epuizat?” Vedeţi ce „bun” este vrăjmaşul, ne ia apărarea! Dar dacă îl asculţi, o îngăduinţă faţă de omul cel vechi duce la o a doua, a doua duce la o a treia, după care te vei moleşi cu totul, toată stricteţea pe care ţi-ai impus-o o să se ducă de râpă şi toate rânduielile vieţii evlavioase vor fi uitate. Totodată, gândurile se vor răspândi, poftele se vor întărâta, iar râvna sufletului se va răci.

Păcatul înseamnă chin al conştiinţei

Îndată se va ivi „pătimioara” iubită, care la început va momi luarea-aminte, apoi împreună-simţirea, iar în cele din urmă şi împreună-glăsuirea cu ea. Să se ivească doar prilejul, şi gata e păcatul. Iarăşi cădere, iarăşi întunecare a minţii, iarăşi chin al conştiinţei, iarăşi neorânduială înăuntru şi în afară. Tot mai departe, cădere după cădere, şi totul va reintra în vechiul făgaş. Şi în vechiul făgaş încă ar fi bine, dar şi mai rău va fi, căci după fulger întunericul se face şi mai adânc, iar după scularea din păcat noile căderi duc sărmanul suflet la neorânduială tot mai mare.

V-a ajutat Domnul să vă sculaţi? Rămâneţi în picioare! Ce noimă are să cădem iarăşi, de vreme ce ştim că va trebui să ne sculăm iarăşi şi suntem încredinţaţi că următoarea sculare va fi mai grea? V-aţi apucat de lucru? Nu vă lăsaţi păgubaşi. Vă este greu? Ce să-i faci! Treceţi cumva peste asta; vă va fi tot mai uşor pe zi ce trece, iar până la urmă va fi uşor de tot. Pe deasupra, nu totul este osteneală şi durere: Domnul trimite şi mângâiere, iar moartea vine degrabă, punând sfârşit tuturor încercărilor.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 1, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Trezvia şi prevederea

Viaţa în şi cu Dumnezeu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here