Purtarea crucii proprii

0
300
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

cruceaFiecare dintre noi are crucea sa. Aceasta este alcătuită din tot ce nelinişteşte şi apasă duhul nostru, din tot ce sfâşie inima noastră pe drumul nostru drept către Dumnezeu, în toate zilele vieţii noastre.

Primul capăt al acestei cruci este alcătuit din neputinţele firii noastre şi din reaua orientare a puterilor ei, cum ar fi: miopia minţii şi imaturitatea concepţiilor, lipsa energiei volitive şi nemişcarea voinţei către faptele datoriei,  moleşeala simţurilor şi înclinarea lor către cele necuvenite, iar mai ales odraslele cumplite ale egoismului nostru,  armatele patimilor şi poftele de tot felul ale trupului.

Cel de-al doilea capăt al crucii noastre este alcătuit din  toate ostenelile şi neplăcerile vieţii. Noi căutăm îndestulare, relaţii bune cu toţi şi un curs favorabil al treburilor noastre, dar în toate aceste laturi ale vieţii noastre se petrece mereu câte o neorânduială supărătoare, iar câteodată chiar aducătoare de mari necazuri. Dorind să scăpăm neplăceri, ne luptăm cu potrivniciile şi ne târâm viaţa cum merge cineva prin mărăciniş: căpătând tot timpii zgârieturi. Aceasta este crucea vieţii.

Cel de-al treilea fel de cruce este alcătuit din ostenenile purtate în vederea împlinirii îndatoririlor noastre. Fiecare dintre noi îşi are îndatoririle proprii, fiecare îndatorire are propria sferă de îndeletniciri, fiecare treabă cere osteneală şi răbdare pentru a o duce la capăt în acel duh, în acea rânduială şi plinătate care alcătuiesc esenţa ei, biruind toate piedicile care sunt inevitabil legate de ea. Aşadar, orice treabă pe care suntem datori s-o facem este o povară, iar toate treburile împreună jugul deloc uşor al datoriei, pe care îl purtăm şi suntem datori să îl purtăm până la mormânt. Aceasta este crucea slujirii Domnului, societăţii, şi aproapelui.

Nu este nimeni pe lumea asta care să nu ducă povara acestor cruci, altfel spus a crucii sale cu întreită alcătuire – însă unii duc această cruce spre propria mântuire, alţii spre propria pierzare. Punând asupra noastră această cruce, Domnul vrea ca noi să ne lucrăm prin ea mântuirea -şi dacă cineva, străduindu-se să dea jos de pe sine această cruce, se răneşte cu ea de moarte, vinovat este chiar el, prin nepăsarea şi neluarea sa aminte faţă de îndrumările grijulii pe care i le dă harul mântuitor al lui Dumnezeu. Iată, Domnul vrea ca luptându-ne cu noi înşine să dobândim experienţă în ce priveşte deosebirea binelui de rău şi să ne curăţim, ca purtând cu răbdare povara acestei vieţi să-L înduplecăm pe Dumnezeu spre milostivire prin răbdarea noastră, ca împlinindu-ne datoria şi biruind toate piedicile să dobândim cu vrednicie cununa dreptăţii. Astfel, atunci când, intrând în aceste planuri bune ale lui Dumnezeu, rămânem în acest fel de legături cu crucea proprie, o purtăm în chip mântuitor; altminteri, crucea noastră ne este nu spre mântuire, ci spre pierzare.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here