Punerea la încercare a sufletului

0
186

suflet

Ispita din Rai

Și nu ne duce pe noi în ispită. (Luca 11, 4)

Ispita din Rai- Cuvântul „ispită” are două înțelesuri. În Deuteronom 8, 2 se spune: ca să te ispitească în sensul în care Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam (Facerea 22, 1). Încă de la începutul omenirii Dumnezeu îi ispitește în acest înțeles pe oameni. Prima ispitire de acest fel a avut loc chiar în Rai, cu protopărinții noștri, prin opreliștea gustării din pomul cunoașterii binelui și răului.

Omul este ispitit de însăşi pofta sa

Acest cuvânt capătă altă noimă atunci când diavolul îl ispitește pe om spre a-l atrage în păcat. O asemenea ispită nu poate veni nicicând de la Dumnezeu, și înțelegem limpede acest lucru când citim în Scriptură: Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: „de Dumnezeu sunt ispitit”, pentru că Dumnezeu nu-i ispitit de rele și El Însuși nu ispitește pe nimeni (Iacov 1, 13). Iar când omul e ispitit fiind tras și momit de însăși pofta sa (Iacov 1, 14), aceasta dovedește că el nu mai rămâne în duhul lui Hristos, fiindcă cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele (Galateni 5, 24).

Dar de îndată ce copilul lui Dumnezeu s-a mutat de la picioarele Crucii, el poate fi atras cu ușurință de patimile și de poftele sale. Poftele noastre lăuntrice trebuie să piară. Atâta timp cât ele sunt în viață supunerea noastră față de Duhul lui Dumnezeu nu poate fi deplină. Pe de altă parte, citim în aceeași Epistolă: Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc (Iacov 1, 12).

Lucrarea răbdării aduce desăvârşirea

În marea Sa iubire, Domnul trimite această încercare pentru ca lucrarea răbdării noastre să ajungă în pârgă și să atingă desăvârșirea. De aceea, mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite (Iacov 1, 2), căci prin ceea ce a pătimit, fiind El Însuși ispitit, poate și celor ce sunt ispitiți să le ajute (Evrei 2, 18).

În toate împrejurările, în toate relațiile noastre cu cei din jur, chiar și în toate amănuntele vieții de zi cu zi, trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne îndrume și să ne țină cu mâna Sa, păzindu-ne de tot răul. Vom fi în afara oricărei primejdii doar atunci când ne vom recunoaște necontenita noastră dependență de Dumnezeu. Vom fi puternici în neputința noastră atunci când vom căuta reazim și putere în atotputernicia Lui.

Chiar dacă ispitele ne năpădesc din toate părțile, să repetăm mereu cuvintele: și nu ne duce pe noi în ispită, știind că Domnul ține în mâinile Sale tot ce are legătură cu noi și că El nu va îngădui să fim ispitiți peste puterile noastre dacă rugăciunea și cererea de ajutor înălțate Lui vor sta la temelia oricărui pas al nostru.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Ispita din interior

Ispita și lupta cu relele

Ispita (Să nu furi)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here