„Puiul” necurat

0
119
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

iubire de sineSfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine „primul pui al diavolului”. Ba e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneşte potrivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sine, începutul mândriei. Lepădarea aceasta o poate face numai cine s-a ridicatcu mintea mai presus de cele deşarte şi s-a desfăcut din toată dragostea lumescă şi şi-a strămutat toată puterea dragostei sale către Dumnezeu. Când vrei cu toată sinceritatea şi tăria să birui judecata a doua, a viciilor minţii, despre care credeai că eşti tu însuţi, atunci şi Dumnezeu sporeşte dragostea ta către Dumnezeu cu atât mai mult cu cât şi piedica din cale este mai mare. Cei ce prin darul lui Dumnezeu se izbăvesc de legăturile dinăuntru, ale iubirii de sine, se poartă şi se mărturisesc pe ei înşişi,străini şi călători pe acest pământ. Sufletul are şi el o parte pătimaşă,care prin negrijă nărăvindu-se cu viaţa cea trupească, aşa se învoieşte şi se leagă, de tare cu plăcerea din lumea aceasta, încât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci ar vrea să fie veşnică viaţa aceasta vremelnică. Deci, ca să ne mântuim, trebuie să pierdem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimire cu lumea, cu trupul şi cu avuţia, care toate aici rămân. Iar dacă nu ardem această înclinare a sufletului spre lume, sufletul întreg se pierde. Şi totuşi n-am scăpat de curse, căci sunt unii care-şi umplu sufletul de patimi prin multe osteneli şi sufletul are patimile lui: părerea, slava deşartă şi mândria, iar dacă scapă de aceste bucurii mincinoase, dăruindu-le Dumnezeu în schimb adevărate bucurii duhovniceşti, cad în primejdie de a se îndrăgosti aşa de tare de propriul lor suflet, pentru faptul că se face curat, încât sufletele lor se pierd şi se sting. Bucuria neînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovniceşti, te poate face să uiţi că încă n-ai ieşit cu totul din împărăţia ispitelor. Sufletul care se mântuieşte este acela care nu mai trăieşte pentru sine, ci pentru Dumnezeu; sufletul care s-a izbit de sine şi petrece ca un dus din lumea aceasta.

 „Seminţe duhovniceşti” – Părintele Arsenie Boca

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here