Psihologia infantilă-lăudarea copilului

0
178

1911926_658414340882061_502975325_nSpecialiştii în psihologia infantilă recomandă părinţilor să îşi laude copiii în mod regulat, întrucât mesajele pozitive de acest tip modelează mai eficient comportamentul celor mici, decât măsurile stricte de disciplinare.

În timp ce un feedback încurajator creşte motivaţia unui copil să câştige şi mai multe laude, prea multe complimente pot avea un efect negativ asupra psihicului său.

Iar deşi nu există o formulă secretă în această privinţă, experţii spun că este important ca părinţii să ştie când, unde şi cum să îşi laude copiii, astfel încât să le crească stima de sine şi să le insufle dorinţa de a excela pe toate planurile.

Efectele laudelor excesive şi celor insuficiente asupra copiilor

Mentalitatea părinţilor din prezent este puternic influenţată de modul în care generaţiile trecute priveau educarea corespunzătoare a copiilor. Astfel, părinţii care au fost crescuţi într-un climat sever şi autoritar au în general tendinţa să îşi copleşească fiii cu complimente şi vorbe pline de afecţiune, chiar şi atunci când nu se justifică această atitudine.

Pe de altă parte, părinţii care trăiesc în culturi ce promovează duritatea parentală şi disciplina, aşa cum este cultura asiatică, îşi laudă rareori copiii. Pentru aceştia, exprimarea exagerată a aprecierii în faţa unui copil este o reţetă sigură pentru eşec în creştere şi educare.

Specialiştii recomandă o cale de mijloc între cele două tipuri de atitudine parentală. Prea multe laude aduse copiilor şi plasarea acestora pe un piedestal pot atrage după sine nesiguranţa celor mici de a încerca lucruri noi şi de a-şi asuma riscuri, izvorâtă din presiunea de a se ridica la nivelul aşteptărilor părinţilor în mod constant.

Copiii lăudaţi excesiv caută la orice pas aprobarea părinţilor şi validarea acţiunilor proprii, devenind incapabili să ia decizii şi să se maturizeze într-un ritm firesc.

Prea puţine laude aduse copiilor sunt şi ele la fel de dăunătoare, spun psihologii. Aici intervine stima de sine scăzută, sentimentul de inutilitate, lipsa de motivaţie pentru a obţine rezultate bune şi dezinteresul faţă de afişarea unui comportament admirabil. Un copil căruia nu i se apreciază calităţile nu va face eforturi să evolueze, pentru că se consideră insuficient de bun pentru a ajunge demn de laudă în faţa părinţilor.

Dar ce înseamnă, concret, laudele excesive şi cum se pot recunoaşte laudele insuficiente Experţii spun că nu cantitatea făcea distincţia între cele două, ci mai degrabă calitatea aprecierilor. Când laudele se concentrează pe eforturile depuse de copil şi nu pe rezultatele obţinute, nu sunt niciodată prea multe. Astfel, părinţii sunt sfătuiţi să îşi complimenteze copiii de fiecare dată când aceştia încearcă să realizeze lucruri pozitive.

Cum să vă lăudaţi corect copilul

Jennifer Henderlong Corpus şi Mark Lepper, doi psihologi renumiţi care au realizat o analiză amănunţită asupra unor studii despre efectele laudelor asupra copiilor, derulate pe o perioadă de 30 de ani, concluzionează că laudele sunt o forţă motivantă puternică în procesul educării celor mici, câtă vreme sunt respectate următoarele recomandări de bază:

– Exprimaţi lauda cu sinceritate, adresată unui merit specific;

– Lăudaţi copilul doar în privinţa trăsăturilor pe care le poate schimba sau îmbunătăţi;

– Formulaţi laude descriptive, care înglobează standarde realiste;

– Evitaţi să lăudaţi copiii pentru realizări minore, facil de obţinut;

– Nu lăudaţi copiii pentru lucruri pe care le fac deja din plăcere (ce nu presupun eforturi);

– Încurajaţi copiii în direcţia îmbunătăţirii abilităţilor personale, nicidecum în cea a comparaţiilor făcute cu alţi copii;

Cei doi psihologi vorbesc şi despre adaptarea laudelor la necesităţile specifice vârstei unui copil. Bebeluşii şi copiii până în 3 ani au nevoie de încurajări constante pentru a prinde curajul de a explora mediul înconjurător.

Într-un studiu efectuat pe un eşantion de copii cu vârsta medie de 2 ani, cercetătorii au observat reacţiile mamelor atunci când micuţii erau supuşi unor sarcini provocatoare. Aceleaşi familii au fost rechemate în acelaşi laborator un an mai târziu şi supuse unor noi teste. Iniţiatorii experimentului au notat că micuţii (acum în vârstă de 3 ani) consecvenţi în îndeplinirea sarcinilor şi încrezători în forţele proprii au fost cei care au fost cel mult lăudaţi şi încurajaţi de mamele lor în urmă cu 12 luni.

Copiii mai mari încep să interpreteze laudele pe care le primesc din partea părinţilor. Pe măsură ce se maturizează, aceştia încep să discearnă care sunt motivele reale din spatele aprecierilor exprimate de adulţi. Astfel, în faţa unor laude false, se pot simţi manipulaţi şi dominaţi.

Laudele nesincere nu sunt doar ineficiente, ci chiar dăunătoare psihicului unui copil, promovând stima de sine scăzută şi incapacitatea de relaţionare sănătoasă cu cei din jur. Falsele complimente pot determina un copil să se simtă compătimit şi neînţeles.

Chiar şi când laudele unui părinte sunt sincere, modul în care ele sunt formulate şi direcţionate rămâne foarte important

– Transmiteţi informaţii concrete în loc să spuneţi eşti un jucător excelent de tenis, folosiţi sintagma ”ştii să îţi mişti foarte bine încheietura mâinii şi apreciezi corect distanţele”;

– Încurajaţi activităţile noi lăudaţi copilul pentru că are curajul să înveţe un sport nou, nu pentru că este foarte precaut să nu se lovească şi îşi petrece timpul în casă;

– Nu evidenţiaţi calităţi evidente, evitaţi să lăudaţi zilnic copilul spunându-i cât este de inteligent, frumos şi talentat, deoarece complimentele în cauză se vor transforma în vorbe goale, fără impact; axaţi-vă pe calităţi pe care le poate îmbunătăţi constant, precum vocabularul bogat, conduita corectă, performanţele şcolare sau bunele maniere;

– Puneţi accentul pe eforturi, nu pe rezultate când transmiteţi copilului felicitări pentru munca depusă în rezolvarea unei lucrări dificile pentru şcoală, menţionând că aţi observat cât de mult s-a străduit, îi valorizaţi eforturile şi îi daţi de înţeles că faceţi diferenţa între un lucru pentru care a muncit şi unul care nu l-a solicitat aproape deloc.

Sursa: sfatul medicului.ro

Jurnal Spiritual

Puteti accesa: https://jurnalspiritual.eu/cine-a-fost-parintele-psihologiei-sociale/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here