Să ne amintim de Psalmii lui Tudor Arghezi

Psalmi- „Aș putea vecia cu tovărășie”

Psalmi- „Aş putea vecia cu tovărăşie
Să o iau părtaşă gândurilor mele;
Noi viori să farmec, nouă melodie
Să găsesc – şi stihuri sprintene şi grele.

Orişicum lăuta ştie să grăiască,
De-o apăs cu arcul, de-o ciupesc de coarde.
O neliniştită patimă cerească
Braţul mi-i zvâcneşte, sufletul mi-l arde.

Ştiu că steaua noastră, ageră-n Tărie,
Creşte şi aşteaptă-n scripcă s-o scobor.
Port în mine semnul, cao chezăşie,
Că am leacul mare-al morţii tuturor.

Pentru ce, Părinte,-aş da şi pentru cine
Sunetul de-ospeţe-al bronzului lovit?
Pâinea nu mi-o caut să te cânt pe tine
Şi nu-mi vreau cu stele blidu-nvăluit”…

Tudor Arghezi, poet, prozator şi gazetar

Cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, este  unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice. Biografia sciitorului, plină de cotituri, a rămas până astăzi controversată în multe detalii. S-a născut la 23 mai 1880 la Bucureşti, într-o familie originară din Cărbuneşti – judeţul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu; pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al râului Argeş. Copilăria nu i-a lăsat scriitorului decât amintiri dureroase, acesta mărturisind: “Este cea mai amară vârstă a vieţii. N-aş mai voi să fiu o dată copil”.

Călătorește în țări precum Italia, Franța, Elveția și debutul literar și-l face cu întărziere la 47 de ani, cu cartea de poezii Cuvinte potrivite, dar publică pamflete și articole în diverse publicații. Publicațiile sunt- Facla, Viața Românească, Teatru.

Tudor Arghezi este acuzat de trădare

Este acuzat de trădare în timpul Marii Uniri și este închis în penitenciar, în anul 1918. Mai apoi este închis în 1943 în lagărele din București și Târgu Jiu, datorită pamfletelor usturătoare, pe care le scrie despre ambasadorul Germaniei, , Manfred von Killinger. Scrie numeroase cărți de poezii și romane: „Cimitirul Buna- Vestire”, „Lina”,”Cantec de adormit Mizura”, etc.

În 1967, pe 14 iulie, se stinge din viaţă, fiind înmormântat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor. Casa a devenit astăzi muzeu.

„Psalmii” lui Tudor Arghezi

“Psalmii” din “Cuvinte potrivite” (1927) ocupă un loc aparte în creaţia
argheziană, ei concentrând momentele de vârf ale unei probleme existenţiale
insolubile şi obsedante.
Aparţinând liricii filozofice şi religioase, psalmii exprimă drama omului
modern silit să trăiască într-o lume profană, părăsită de Dumnezeu şi lipsită de
miracole, de care lumea veche era plină. Titlul evidenţiază pregnant diferenţele
izbitoare dintre spiritualitatea creştină şi mentalitatea modernă, neliniştită, chiar
tragică, pragmatică din neputinţa unei transfigurări naive sau din imposibilitatea
depersonalizării, atât de lesnicioase în vremea profeţilor. Omul modern, apăsat de
singurătate, covârşit de frustrări, aspiră la divinitate, cu care vrea să comunice, dar o
face într-o manieră aparte, adică egoistă, sfidătoare, minimalizatoare. Această
sinceritate brutală dovedită de omul modern în încercarea lui de a primi harul ori de a
provoca, chiar printr-un gest profanator, apariţia lui Dumnezeu, constituie noutatea
problematicii propuse de Arghezi.

Poetul scrie și cărți pentru copii

Deși Arghezi nu este singurul poet care s-a lăsat fascinat de universul mărunt, nicăieri ca la el lumea viețuitoarelor fără grai nu a căpătat un contur mai unitar și mai complex. Toate aceste viețuitoare se află într-un fel de dependență afectivă față de om (“Cântec de adormit Mitura”, volumul “Copilărești”).

Într-adevăr, cei o sută cincizeci de psalmi din
“Vechiul Testament”, cei mai mulţi aparţinând lui David, tatăl înţeleptului rege
Solomon, sunt evlavioase cântece de preaslăvire a lui Dumnezeu. Arghezi nu-şi
dezminte contradictoria sa alcătuire, nu-şi maschează impulsurile antagonice,
indiferent de ofensele eventuale pe care le va provoca; ba chiar aceste ofense îi
stimulează energia creatoare.

Surse-
Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. III, Ed. Minerva, București, 1971;