Proteinele – molecule multifuncţionale

0
41

Proteinele – molecule multifuncţionale

Abecedarul vieţii
Moleculele cele mai numeroase ale organismelor vii sunt proteinele. Compuse dintr-unul sau mai multe lanțuri de aminoacizi, rezultate direct din expresia genetică, ele joacă un rol fundamental în fenomenele celulare şi fiziologice.

Unde sunt proteinele?

Peste tot!
Aspartamul din îndulcitori este o proteină foarte mică, cu numai doi aminoacizi. Mai complex, hormonul insulină este un grup de patru proteine. Anticorpii imunitari sunt şi ei proteine. Elastina este cea care dă elasticitate pielii; odată cu înaintarea în vârstă, ea este mai slab sintetizată şi din acest motiv apar ridurile.

Componența proteinelor

Noi avem douăzeci de aminoacizi. De ordinea lor depind proprietăţile proteinei. Unii dintre aceşti acizi sunt numiţi „esenţiali”, deoarece corpul este incapabil să îi sintetizeze. Carenţa lor poate duce, printre altele, la tulburări ale somnului, ale digestiei, ale creşterii şi ale dispoziţiei.

Proteină cu deget de zinc coloidal, potenţial capabilă de a lega secvenţele de ADN

Fibre sau proteine?

Există două categorii principale de proteine: proteinele globulare, sferice şi foarte compacte, care joacă rolul de enzimă, de mesager sau de rezervă de aminoacizi, şi proteinele fibroase, implicate în structura ţesuturilor (păstrarea formei celulelor, formarea ţesuturilor osoase, elastice sau musculare), în structurile de protecţie (unghii, păr, pene, coarne), dar şi în anumite producţii (mătasea anumitor viermi), în schimb, fibrele alimentare nu sunt proteine, ci zaharuri!

Fluture sau vierme?

Stimulii externi sau interni ai organismelor provoacă o fluctuaţie la nivelul sintezei proteinelor, în timp ce numărul de gene rămâne neschimbat. Aşa se explica faptul că viermele şi fluturele sau larva şi buburuza arată atât de diferit, deşi au acelaşi genom.

Diferite tipuri de proteine

Proteinele animale (carne, peşte, ouă, produse lactate…) conţin toţi aminoacizii esenţiali, dar sunt deseori asociate cu grăsimi. Proteinele vegetale (cereale, Ieguminoase, seminţe…) trebuie să provină din aporturi combinate pentru a acoperi tot necesarul deoarece, cu excepţia celor din quinoa şi soia, ele conțin puţini aminoacizi esențiali. În schimb, sunt asociate cu glucide complexe, vitamine și fibre.

Proteine foarte vechi!

Proteinele se conservă mai bine decât ADN-ul, ceea ce favorizează cercetarea prezenţei lor în fosile. În 2016, o proteină veche de 3,8 milioane de ani a fost găsită într-o coajă de ou de struţ, în timp ce urmele de ADN cele mai vechi descoperite până astăzi datează de acum 700 000 de ani. Studiul acestor proteine le oferă arheologilor indicii esenţiale privind alimentaţia şi, indirect, mediul înconjurător.

O chestiune de cantitate

Doza zilnică de proteine recomandată la nivel european este de 0,83 g zilnic la un kilogram de masă corporală pentru un adult.

Insectele capătă tot mai multă atenție!

O schimbare a obiceiurilor alimentare mondiale în favoarea insectelor ar aduce numeroase avantaje: un randament mai bun (10 kg de alimente la 9 kg de insecte), o suprafaţă utilă mai mică, riscuri scăzute (reproducere rapidă, puţine boli…), o valoare nutritivă ridicată, feluri multe şi variate (greieri, lăcuste, muşte…). În 2016 s-a afirmat chiar că „laptele de gândac” este una dintre cele mai energetice substanţe descoperite vreodată (o valoare de patru ori mai mare decât cea a laptelui de vacă)!
Şi, deşi acesta nu este extras încă la microscop, astfel de piste de cercetare ar putea rezolva problema malnutriţiei în lume.

Alte articole puteți găsi și aici.

 

Zapping prin științe, Ivan Kiriow și Léa Milsent

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here