Prof. dr. Dafin Mureşanu: „Boala Parkinson poate fi declanşată şi de pesticide“

0
2000
ParkinsonParkinson, boala bătrâneţii care, după cum ne spune prof. dr. Dafin Mureşeanu, apare şi la 20 de ani, poate fi declanşată de mediul înconjurător.

Persoanele care locuiesc la ţară, care manevrează pesticide, toxine, care beau apă de fântână ar putea fi mai expuşi acestei maladii.

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Bolii Parkinson, sărbătorită pe 11 aprilie, profesorul Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii Române de Neurologie, ne-a răspuns la câteva întrebări despre factorii declanşatori ai bolii, despre manifestările ei, dar şi despre tratamentele disponibile pentru ameliorarea simptomelor.

„Cauzele bolii Parkinson nu sunt pe deplin cunoscute“ 

– De ce se îmbolnăveşte lumea de Boala Parkinson? Poate fi această boală evitată prin luarea anumitor măsuri? 

– Prof. dr. Dafin Mureşanu: Boala Parkinson este o afecţiune cronică a sistemului nervos, cu evoluţie de lungă durată, progresivă la care simptomatologia se agravează în timp. Deşi cel mai adesea se consideră că afectează predominant persoanele trecute de 65 de ani, trebuie precizat că poate surveni chiar şi în jurul vârstei de până la 20 ani. Nu este o afecţiune contagioasă sau cu transmitere genetică – deşi factorii genetici pot avea un rol în dezvoltarea sa. Există anumiţi factori de mediu incriminaţi, în special anumiţi compuşi toxici care pot include procesul acelerat sau prematur de îmbătrânire şi interacţiunile induse de medicamente sau substanţe toxice.

Cauzele bolii Parkinson nu sunt pe deplin cunoscute.

Cercetările cele mai importante se concentrează pe mecanismele de agregare ale proteinelor intracelulare şi funcţiei mitocondriale. În realitate există o multitudine de tipuri de Boală Parkinson. Trebuie facută diferenţa între Boala Parkinson şi Parkinsonisme, care pot avea cauze bine definite (post-encefatitice, medicamentoase, post-traumatice, toxice).

Această suferinţă determină tulburări la nivelul sistemului nervos central. Pe masură ce boala avansează sunt afectate multe alte structuri, inclusiv scoarţa cerebrală. În perioada manifestă apar: diminuarea iniţiativei şi vitezei de mişcare, rigiditate, tulburări de postură şi de mers, scăderea motilităţii automate, tremurătura specifică, tulburări de vorbire şi de scris, tulburări de somn, tulburări cognitive, depresie şi multe altele. Debutul afecţiunii este insidios, boala se instalează gradat, în timp simptomele devenind evidente. Constipaţia poate precede cu ani tabloul cunoscut.

– Cât de eficient este tratamentul bolii Parkinson şi ce anume recomandaţi dumneavoastră?

– Stabilirea cu acurateţe a diagnosticului în stadiile incipiente ale bolii poate fi dificilă. Este indicată menţinerea pacientului sub observaţie o anumită perioadă de timp pentru evaluarea severităţii simptomelor, lucru care ajută la stabilirea diagnosticului diferenţial între boala Parkinson şi alte afecţiuni similare.

Aşa cum spuneam, cauza bolii nu este cunoscută şi de obicei tratamentul medicamentos are ca scop ameliorarea simptomelor. Exista ghiduri terapeutice foarte bine organizate, precum cel al Societăţii de Neurologie din România, mereu actualizat cu cele mai noi recomandări din lume. Stabilirea tratamentului depinde de vârstă, stadiul bolii şi severitatea simptomelor.

Tratamentului medicamentos trebuie să i se adauge obligatoriu activitate fizică regulată. De exemplu, mersul pe jos este una dintre cele mai bune metode de exerciţiu fizic, care în asociere cu tratamentul medicamentos, are efecte benefice asupra condiţiei generale. În ceea ce priveşte alimentaţia, se recomandă alimente cu conţinut bogat în fibre (legume, pâine integrală, cereale) şi un aport bogat de lichide pentru a preveni constipaţia. Trebuie precizat că, deşi boala Parkinson este o afecţiune cronică, tratamentul medicamentos aplicat corect şi suportul familiei şi al prietenilor pot ajuta la ameliorarea simptomatologiei şi menţinerea unei calităţi acceptabile a vieţii pacientului.

„Boala Parkinson nu poate fi vindecată“

– În ce constă tratamentul chirurgical al acestei boli? Ce îmbunătăţiri aduce intervenţia chirurgicală?

– Intervenţia chirurgicalǎ este o opţiune doar atunci când tratamentul medicamentos nu mai controleazǎ simptomele. Dupǎ  intervenţia chirurgicalǎ, de obicei pacientul reȋncepe tratamentul medicamentos. Intervenţia constă în stimulare electrică cerebrală profundǎ, procedurǎ ce este aplicatǎ pacienţilor într-un stadiu avansat al bolii. Se stimulează zone specifice din profunzimea creierului. Aceste impulsuri sunt generate de dispozitive speciale externe şi transmise prin electrozi plasaţi în zonele respective, prin intervenţie neurochirugicală. În ceea ce priveşte terapiile prin transplante celulare, aceastea se afla încă în faza experimentală, beneficiile clinice fiind neclare.

– Există ameliorarea simptomelor prin tratamente, însă cât de departe suntem de vindecarea completă a acestei boli?

– În actualul stadiu al cunoaşterii, boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar anumite medicamente ajutǎ la controlul simptomelor. De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viaţǎ, precum si  terapii fizice complexe. Pacienţii care suferǎ de aceastǎ maladie sunt sfǎtuiţi : să aibǎ o alimentaţie sǎnǎtoasǎ bogatǎ ȋn fibre şi lichide, să consulte un terapeut ocupaţional deoarece realizarea activitǎţilor zilnice devine mai dificilǎ, şi să evite situaţiile ce pot genera risc de cădere.

Aşa cum precizam şi anterior, suportul pentru pacienţii care suferǎ de boala Parkinson este foarte important. Pacientul trebuie sǎ se bucure de sprijinul familiei pentru a putea trǎi cu aceastǎ maladie  gravǎ. Pacientul, dar şi familia acestuia pot apela la un psiholog, atunci când depresia, anxietatea sau stările de panicǎ domina tabloul clinic. De asemenea, existǎ grupuri de suport specializate ȋn care oamenii cu aceeaşi suferinţǎ fac schimb de informaţii şi îşi oferǎ sprijin reciproc.

În ceea ce priveşte vindecarea completă a acestei boli, nu pot avansa un orizont de timp sau dacă se va putea realiza vreodată.

Se fac cercetări în acest sens iar rezultatele muncii ajung în timp real la opinia publică. Tratamentele disponibile astăzi sunt rezultatele cercetărilor ştiinţifice aprofundate din ultimii ani. Conform ultimului raport „Pharmaceutical Research and Manufacturers of America“, în prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson şi peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare şi dezvoltare.

Boala Parkinson şi cele mai recente cercetări în domeniu sunt temele care au fost dezbătute la cea de-a treia ediţie a Cursului Internaţional „MOVEMENT DISORDERS“, care a avut loc în perioada 2-4 aprilie la Poiana Braşov. Trebuie precizat că la acest eveniment au participat cei mai cunoscuţi specialişti ai lumii în boala Parkinson. Evenimentul a fost organizat de către Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN)  împreună cu Societatea de Neurologie din România.

„Peste 70.000 de pacienţi români“  

– Care este incidenţa acestei boli în România şi ce se poate face pentru a stopa „avântul“ pe care l-a luat?

Astăzi, putem spune că boala Parkinson nu mai face parte din categoria „bolilor rare”.  În ultimii ani numărul cazurilor a crescut în lume. La nivel mondial, pe baza studiilor de prevalenţă disponibile, se consideră că sunt aproximativ şase milioane de persoane cu boala Parkinson. Este posibil ca acest număr să fie mai mare, ţinând cont de cazurile încă nediagnosticate. Doar în China există mai mult de 1,7 milioane de persoane cu boală Parkinson (BP). Per ansamblu, bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile de aceasta boală, însă raportul bărbaţi/femei diferă  mult în funcţie de ţară. Există un contrast puternic între prevalenţa crescută masculină (în Nigeria) şi predominanţa feminină (în Japonia).

În România se estimează că sunt trataţi în jur de 70.000 de pacienţi cu boala Parkinson, însă şi la noi numărul real este  mai mare.

Prevenţia este întotdeauna una dintre căile prin care putem reduce numărul bolnavilor, însă în cazul acestei boli nu este foarte clar ce ar trebui făcut. Odată ajuns la medic, manifestările bolii pot fi controlate iar calitatea vietii menţinută o perioada lungă.

„Diagnostic pus doar cu ajutorul simptomelor“  

– Ce semne trebuie să ne trimită la control în cazul acestei boli, pentru a o putea identifica la timp? 

– Diagnosticul de boala Parkinson se stabileşte pe baza simptomelor clinice, dar în momentul în care acestea apar, majoritatea  neuronilor care secretă dopamină sunt deja pierduţi, iar boala evoluează deja de aproximativ 8-10 ani. Cercetări recente încearcă să găsească o metodă de evidenţiere a bolii în faza presimptomatică. Din punct de vedere clinic, putem recunoaşte boala după anumite semne „precoce”, care preced apariţia simptomelor motorii „clasice” cu câţiva ani. Acestea nu sunt specifice, dar valoarea lor creşte dacă apar împreună: scăderea simţului olfactiv, constipaţia cronică, tulburările somnului (insomnia) şi depresia.

Într-un studiu retrospectiv, primele simptome descrise de pacienţii parkinsonieni au fost: durere sau amorţeli în membre, dureri cervicale sau în umăr, neîndemânare, reducerea volumului vocii, senzaţie de „înţepenire” generalizată, lipsă de „flexibilitate” mentală şi tremurătură în condiţii de stres.

Sfatul meu este să tratăm boala încă de la primele ei semne. Este important ca pacientul să fie informat asupra opţiunilor de tratament pe care le are. Acesta trebuie să participe activ la luarea deciziilor privind tratamentul său. Actuala atitudine terapeutica este aceea de a trata pacientul încă din momentul în care s-a pus diagnosticul de boală Parkinson, dacă, bineînţeles, există acordul său.

– În ce măsură tulburările de somn afecteaza viata acestor bolnavi?   

– În afară simptomele legate de motilitate, cei mai mulţi pacienţi prezintă simptome „non-motorii”, una dintre acestea fiind tulburările de somn: somnolenţa în timpul zilei, treziri frecvente noaptea, coşmaruri,  activitate motorie in timpul somnului. Anumite tulburări de somn pot fi evidenţiate înaintea celorlalte simptome. Tulburările perioadelor REM ale somnului pot fi evidenţiate precoce în acest sens.

„S-a observat o incidenţă crescută a bolii la persoane neînrudite care locuiau în aceeaşi regiune“  

– Această afecţiune poate fi moştenită?

– Foarte mulţi pacienţi întreabă dacă boala Parkinson se moşteneşte. Există dovezi în favoarea factorului genetic, dar şi în favoarea influenţei factorilor de mediu în producerea bolii. Factorii genetici sunt implicaţi în special la pacienţii cu debut al bolii sub vârsta de 45 de ani. Astfel, au fost descrise forme familiale de boală Parkinson şi o incidenţă mai mare la gemeni.

Există mai multe gene asociate cu formele familiale de boala Parkinson (numite gene „PARK”). Ele codifică anumite proteine „mutante” ce determină modificări în funcţia neuronului producător de dopamină. Pe de altă parte, dovezile în favoarea factorilor de mediu se bazează pe incidenţa crescută a bolii la persoane neînrudite care locuiau în aceeaşi regiune. Astfel, au fost incriminate în producerea bolii: provenienţa din mediul rural, consumul de apă de fântână, expunerea la chimicale agricole (herbicide, pesticide), intoxicaţia cu metale grele.

Reunind cele două ipoteze, se acceptă faptul că boala Parkinson este o boală neurodegenerativă. Factorii de mediu pot declanşa suferinţa la persoane susceptibile genetic.

 Sursa: Adevarul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here