Prodromita, icoana făcătoare de minuni a Macii Domnului

0
168
Translate in

prodromitaÎn anul 1863 doi călugări români, Nifon şi Nectarie care au ctitorit în Sfântul Munte Athos Schitul Prodromul, venind în ţară după ajutoare materiale, au căutat să afle un bun pictor bisericesc care să zugrăvească icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe.

Găsind la Iaşi un pictor bătrân, cu o viaţă îmbunătăţită, văduv, trăind în cumpătare şi curăţie, călugării i-au cerut ca în timpul cât va lucra la zugrăvirea icoanei să se păzească de păcate şi să petreacă în post, iar lunea, miercurea şi vinerea să mănânce numai seara.

Pictorul a început lucrarea cu zel şi dragoste, astfel că după puţin timp, în afară de chipul Maicii Domnului, cealaltă parte a picturii o terminase. Începând să lucreze la chipul Maicii Domnului, parcă şi-ar fi pierdut întreg talentul, oricât se trudea nu reuşea să zugrăvească şi să redea imaginea frumuseţii şi gingăşiei Sfintei Fecioare Măria. Înspăimântat, pictorul a petrecut o noapte întreagă în rugăciune, plângând şi cerând ajutorul Maicii Domnului, ca să-i poată zugrăvi chipul.

În dimineaţa următoare, mergând în faţa icoanei, o, minune! Faţa Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus erau zugrăvite atât de frumos, încât pictorul, minunân-du-se de cele întâmplate, a plâns de bucurie, mulţumind Maicii Domnului şi vestind tuturor minunea ce se săvârşise.

Cele întâmplate s-au răspândit cu repeziciune, mult popor venind şi închinându-se icoanei sfinte şi minunându-se de frumuseţea ei. Şi s-a petrecut o altă minune. Cu oevreică, ce nu credea nici în Maica Domnului, nici în Iisus Hristos, auzind despre chipul cel nefăcut de mână omenească, s-a dus să vadă icoana. Soţul ei, fiind comerciant, se găsea într-o călătorie în locuri îndepărtate. Îmbolnăvindu-se, în scurt timp a murit, şi un prieten l-a înmormântat în ţara străină şi, luând banii şi avutul le-a dus soţiei sale. Una din slugile casei, văzând bogăţiile rămase văduvei, şi-a pus în gând să o omoare şi s-o jefuiască. Necinstitul slujitor a pregătit o funie ca să o spânzure şi să se creadă că singură şi-a luat viaţa, de durere pentru pierderea soţului.

În toiul nopţii, văzându-se ameninţată cu moartea, evreica şi-a adus aminte de icoana cea preaminunată a Maicii Domnului şi, rugându-se chipului ei, aşa cum o văzuse pictată, a promis Maicii Domnului că se va încreştina dacă va scăpa de moartea cea îngrozitoare. Şi Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea şi lacrimile ei, căci sluga, părându-i-se că funia este atârnată prea jos, s-a urcat pe scaun, petrecându-şi laţul în jurul gâtului, pentru a-l potrivi cât mai bine.

Atunci – o, minune dumnezeiască! – scaunul s-a răsturnat, iar sluga nevrednică a rămas atârnată în ştreang, pierzându-şi astfel viaţa.

Aceasta a fost prima minune săvârşită de Maica Domnului prin icoana ei, în care chipul său n-a fost făcut de mână omenească.

Atingându-se cu credinţă şi evlavie de aceasta sfântă icoană, prin rugăciunile şi lacrimile care s-au adus Maicii Domnului, mulţi credincioşi şi-au găsit tămăduire şi alinare, mângâiere şi ajutor. Iar după ce a fost dusă la Sfântul Munte Athos, n-a secat izvorul facerii de minuni, care s-a revărsat asupra celor care au alergat la ajutorul Maicii Domnului!

Medalioane din Vieţile Sfinţilor, Arhimandrit Serafim Man

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here