Proclamarea „Împărăţiei Cerurilor”

0
65
Translate in

proclamareaPrima parte a „Predicii de pe Munte” o putem intitula Proclamarea împărăţiei Cerurilor, şi aceasta are două subdiviziuni: partea narativă, cuprinsă în capitolele 3 şi 4 şi discursul evanghelic, cuprins în capitolele de la 5 până la 7. Adică prima parte istoriseşte ce s-a întâmplat, ce-a făcut Domnul Iisus Hristos, iar a doua parte expune învăţătura Domnului Iisus Hristos, doctrina cea nouă, vestea cea bună, Evanghelia „Împărăţiei Cerurilor”.

E importantă Proclamarea Împărăţiei Cerurilor pentru că, la urma urmelor, tot creştinul preocupat de cele sfinte doreşte să ajungă în „Împărăţia Cerurilor”. Or, în Evanghelia de la Matei, în capitolul 3, se proclamă tocmai „Împărăţia Cerurilor”. Iată textul: În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii spunând: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. El este acela despre care a zis prorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele în jurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere, cine va arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Părinte avem pe Avraam”, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fiii lui Avraam. Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, Lui nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. El are lopata în mână şi va curăţi aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins”. În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan la Ioan ca să se boteze de către El. Ioan însă îl oprea zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Şi răspunzând Iisus i-a zis: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”. Atunci l-a lăsat, iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit”.

Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, ascet prin excelenţă, pregătit în pustie pentru această misiune, fusese înştiinţat de Duhul Sfânt că Cel peste care se va coborî, El, adică Duhul Sfânt, este Cel Care va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Ioan a venit la Iordan şi pregătea lumea pentru vremea lui Mesia, pentru vremea când va veni Hristos. Botezul lui Ioan era botez cu apă. Botezul creştin va fi întemeiat mai târziu de Domnul nostru Iisus Hristos după Înviere, când va trimite pe apostoli în toată lumea să propovăduiască Evanghelia şi să boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Veneau mulţimile din Ierusalim să se boteze. Văzându-i pe farisei şi saduchei că n-au sinceritate în pocăinţa lor, Ioan Botezătorul îi mustra: „Pui de vipere, cine va învăţat să fugiţi de mânia viitoare?”

Trebuie elucidată, referitor la preocuparea oamenilor de atunci şi de acum, noţiunea de pocăinţă. Ce este pocăinţa? Nicidecum a te „pocăi”, nu înseamnă a îmbrăţişa o altă confesiune în locul celei ortodoxe. Pocăinţa este un cuvânt slav; în limba română, pocăinţă, vine de la: pacaianie, a-ţi părea rău. Însă în greacă acest cuvânt se traduce cu metanoia, adică a-ţi schimba felul de a gândi, de a vorbi şi de a trăi. În acest sens, dă o definiţie pocăinţei Sfântul Ioan Damaschinul: „Pocăinţa este întoarcerea cu părere de rău şi cu lacrimi de la păcat la virtute şi de la diavolul la Dumnezeu”.

Aceasta este pocăinţa pe care o propovăduia Sfântul Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. Adică schimbaţi-vă viaţa, că iată vine Împăratul, vine Hristos, vine Cel ce deschide Împărăţia Cerurilor.

Putem observa o similitudine între cărturarii şi fariseii care veneau la Ioan Botezătorul cu făţărnicie, nefăcând o pocăinţă sinceră, lăudându-se cu strămoşii lor, şi noi, oamenii de astăzi. Ei se lăudau cu Avraam, dar Domnul Hristos le-a replicat: „Nu vă lăudaţi cu Avraam, pentru că Dumnezeu, dacă vrea, din pietrele de pe lângă Iordan poate face fii lui Avraam. Voi prin faptele voastre să vă arătaţi că sunteţi fiii lui Avraam, că altfel securea este înfiptă la rădăcina pomului şi orice pom ce nu face roadă va fi tăiat şi aruncat în foc”.

De multe ori nouă ne place să ne lăudăm cu voievozii, cu părinţii noştri, cu sfinţii noştri, cu martirii noştri. Şi, la urma urmei, nu e rău să ne aducem aminte de cei de dinaintea noastră, însă n-am realizat nimic dacă nu le călcăm pe urmă. Ei au trăit creştineşte. Nu-i suficient să ne lăudăm cu ei, ci noi înşine, fiecare în parte, trebuie să punem în aplicare Evanghelia Domnului Hristos, pentru că numai atât preţuim, cât împlinim din Evanghelie. Şi nu putem împlini Evanghelia dacă n-o cunoaştem, dacă nu o lecturăm; măcar un capitol din Scriptură să citim în fiecare seară.

Este necesar să facem lumină asupra problemei botezului. E clar că Domnul Iisus Hristos S-a botezat cu botezul lui Ioan. Acest botez era botezul pocăinţei. Domnul Iisus Hristos n-avea de ce se pocăi, pentru că n-a avut păcat. Însă S-a botezat cu botezul lui Ioan, aşa cum Însuşi a spus-o, „pentru a împlini toată dreptatea”. Ştim că Duhul Sfânt îl trimisese pe Ioan să boteze, şi dacă Duhul Sfânt l-a trimis pe Ioan să boteze, să boteze cu botezul pocăinţei, Domnul Iisus Hristos a împlinit ceea ce Duhul Sfânt, Unul din Treime, a poruncit: S-a botezat.

S-a mai botezat Mântuitorul Iisus Hristos şi dintr-un alt motiv. Atunci când a venit la Ioan să fie botezat în Iordan, ne spune Evanghelistul Ioan că Botezătorul a arătat înspre El zicând mulţimilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii”. Adică iată-L pe Cel despre care v-am vorbit de atâta timp. Deci El a venit să primească botezul de la Ioan pentru a se arăta lumii. Mântuitorul a venit şi să sfinţească firea apelor, care vor deveni elementul principal de săvârşire a Tainei Sfântului Botez, Taină pe care Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos o va întemeia după învierea Sa din morţi.

Morala Împărăției, Andrei Andreicuț

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here