Primul robot care funcționează la doar două minute după o pană

0
104

Primul robot care funcționează la doar două minute după o pană

Fie că vorbim despre planete îndepărtate sau de fundul mărilor, ori de sălile de operații, uzine sau capona mașinilor, robotul pare a fi piesa de rezistență a noilor tehnologii. În cele mai multe cazuri, aceștia răspund unor comenzi mult mai bine decât omul.

robot

Chiar dacă nu sunt afectați de oboseală și de sentimente puternice, roboții pot fi și ei afectați de o pană, de pildă. În aceste cazuri, consecințele pot fi dezastruoase. De pildă, cercetătorii ne informează că inginerii japonezi au fost nevoiți să abandoneze doi roboți care urmau să îi ajute la studierea unei incinte.

O echipă de cercetători francezi au pus bazele unei descoperiri inedite: un robot capabil să se adapteze mai multor tipuri de pene, ne informează revista Nature.

Robotul mergător își adaptează funcționarea dacă i se slăbește sau i se rupe un picior — sau amândouă: el merge cu ceea ce îi rămâne, fără asistență și fără să aștepte analizarea cauzelor incidentului. Publicația britanică scrie că ‘robotul se adaptează asemenea unui animal’, relatează lemonde.fr.

Institutul pentru sisteme inteligente și robotică al Universității Pierre-et-Marie-Curie din Paris a fost gazda prezentării noii invenții. Astfel, tânărul cercetător Antoine Cully (26 de ani) a expus a avantajele robotului-minune.

Cum se comportă marele păianjen mecanic?

Înaintează cu cele șase picioare ale sale și are un mers sacadat, dar regulat. În momentul în care Cully debranșează un picior, robotul reia mersul.

Dacă din prima încercare nu izbutește, mai încearcă încă o dată. De-abia la a cincea încercare identifică o nouă modalitate de a merge, mai puțin grațios, ce-i drept, însă în linie dreaptă și cu o viteză optimă.

“Procedează ca un câine rănit, caută o soluție și își folosește intuiția”, mărturisește Antoine Cully.

Această modalitate de deplasare este comparată cu organismul uman de către Jean-Baptiste Mouret, unul dintre consemnatarii articolului: “când îți sucești glezna, nu știi precis ce ai. Nu toți suntem doctori și nici animalele, veterinari. Dar, ca și ei, oamenii găsesc un mod de a se deplasa cu dureri cât mai mici. Robotul face același lucru.”

Când vine vorba de identificarea diagnosticului, Cully opinează: “este dificil de aplicat un diagnostic precis, sunt necesari mulți senzori și este și foarte scump. Ajunge o cameră mică ce îi permite robotului să își calculeze viteza de deplasare. Nu mai este vorba de reparații, ci numai de o adaptare construită — și aici este marea noutate — pe o ‘copilărie simulată”.

Nou – un algoritm cu ajutorul căruia robotul învață diferite feluri de mers

Timp de două săptămâni s-au efectuat teste pe calculator, identificându-se asociațiile de mișcări cu cele 18 articulații ale sale (trei pe fiecare picior).

Potrivit unui principiu de evoluție darwinian, din cele 1.047 de combinații posibile, el degajează 13.000 de comportamente coerente. Apoi le trece în revistă, chiar în momentul în care se produce pana.

“În loc să caute acul în carul cu fân, calculatorul a adunat acele într-o cutie și le-a organizat într-un fel de hartă pentru a-l găsi apoi pe cel mai bine adaptat”, relatează Antoine Cully.

Vorbim despre o tehnică de tip clasic!

Specialiștii  ne spun că în robotică se vorbește despre un compromis de exploatare (care funcționează) versus compromi de explorare (care este nou).

Robotului îi sunt necesare în câteva ore și chiar câteva zile până a izbuti – asta în lipsa unei hărți precise. Iar, în cazul celui prezentat la Paris, sunt necesare doar două minute.

Un număr de șase pene diferite au fost supuse testului!

Pe teren normal, adică în pantă și alunecos, testele au avut un succes garantat. Pe de altă parte, în condiții mai delicate, robotul se așează pe spate pentru a putea înainta, împingând cu coatele. O metodă similară a fost utilizată și pentru cazul unui braț articulat, ce arunca mingea la coș.

Creșterea numărului de aplicații se află printre dezideratele echipei. Se va începe mai întâi în laborator, apoi o bază mobilă dotată cu un braț sau un umanoid vor fi principalele piese de rezistență ale robotului.

Doleanțele oamenilor de știință se îndreaptă asupra aplicațiilor industriale pentru medii ostile. Un alt scop este participarea la Darpa Challenge, competiția mondială destinată conceperii unui robot care să intervină în mari catastrofe.

“Ne gândim și la roboți simpli, de acordare de asistență unor persoane, de exemplu”, a conchis Jean-Baptiste Mouret.

Alexandra Gîrbea

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Woogie, roboțelul creat de români pentru a deveni cel mai bun prieten al copiilor

Agenția media care folosește roboți pentru transformarea informaţiilor în ştiri

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here