Cum s-a declanşat Primul Război Mondial fără ca nimeni să-şi dorească asta

0
1243
Razboi MondialAcum o sută de ani, în vara lui 1914, un tânăr sârb trăgea focurile de pistol care aveau să aducă Apocalipsa. Început aproape din greşeală, Primul Război Mondial avea să fie mai sângeros decât orice alt conflict de până atunci. Milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în tranşee şi, patru ani mai târziu, când măcelul s-a sfârşit, pacea s-a dovedit doar un scurt armistiţiu până la o nouă conflagraţie mondială, mai sângeroasă decât prima.

Uimitor este cu cât entuziasm a sărit în aer lumea în 1914. De la împăraţi la oamenii de rând, toţi au crezut că va fi un război scurt, care nu va aduce decât beneficii, fiecare tabără fiind convinsă că se va bucura de o victorie rapidă şi strălucită.

Primul Război Mondial a izbucnit în urma asasinării arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, de către un naţionalist sârb, pe 28 iunie 1914, la Sarajevo. Oamenii care au pornit la luptă în august 1914 credeau că războiul va dura câteva săptămâni sau, cel mult, câteva luni. Puţini au prevăzut dezastrul care avea să schilodească Europa în următorii patru ani.

Autorul american John G. Stoessinger, profesor de diplomaţie globală la Universitatea din San Diego, argumentează că izbucnirea Primului Război Mondial nu a fost o fatalitate, ci rezultatul direct al deciziilor proaste luate de oameni aflaţi în poziţii cheie. Dominaţi de spaimă şi căzuţi în capcana auto-amăgirii, liderii Marilor Puteri au luat decizii bazate pe teamă şi pe o percepţie greşită a realităţii.

Spre exemplu, susţine profesorul american, la începutul lunii iulie 1914, Germania îşi susţinea aliatul austro-ungar, care dorea să pedepsească Serbia pentru asasinarea moştenitorului tronului Austriei. Însă, până la sfârşitul aceleiaşi luni, când era clar că acţiunile Vienei determinau mobilizarea generală a Rusiei, în sprijinul Serbiei, Kaiserul a încercat să domolească pretenţiile austriecilor.

Dacă eforturile sale ar fi avut succes, sistemul de alianţe ar fi putut preveni războiul.

În doar câteva săptămâni, cele mai mari state din lume intră în război. Atrase rând pe rând în conflict de alianţele încheiate în trecut, aceste ţări îşi declară una alteia război, producând astfel un conflict generalizat care avea să facă mai bine de 35 de milioane de victime.

Cu ocazia aniversării centenarului Primului Război Mondial, în întreaga lume au fost scoase la iveală mii de fotografii din timpul războiului, care arată o altă faţă, necunoscută până astăzi, a conflictului care a făcut milioane de victime. Avem astfel ocazia de a vedea imagini care surprind viaţa cotidiană a soldaţilor de pe front şi a civililor rămaşi acasă, precum şi momente importante din timpul bătăliilor.

Greşeala Kaiserului

Kaiserul german a fost profund mâhnit când a aflat vestea asasinării arhiducelui Franz Ferdinand şi a soţiei sale, Sophie. Wilhelm al II-lea îl simpatiza sincer pe moştenitorul tronului austriac. Când a aflat că ultimele cuvinte ale lui Franz Ferdinand au fost adresate soţiei sale, căreia i-a spus că „nu trebuie să moară, ci să trăiască pentru copiii lor”, indignarea şi furia Kaiserului au fost îndreptate împotriva sârbilor, pe care îi considera „bandiţi” şi „criminali”.

Decizia Kaiserului de a sprijini Austro-Ungaria în orice circumstanţă dovedeşte o extraordinară confuzie între sentimentele sale personale şi judecata politică. Prietenia sa cu arhiducele Franz Ferdinand l-a determinat să pună soarta naţiunii germane în mâinile conducătorilor altui stat, iar convingerea că legăturile monarhice îl vor determina pe vărul său, Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, să nu-i sprijine pe sârbi l-a făcut să creadă că garanţia oferită austriecilor nu prezintă niciun risc. Wilhelm al II-lea nu şi-a dorit războiul, dar nu a fost nici un pion în mâna Providenţei.

Sursa: m.adevarul.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here