Primăvara în poezia lui George Bacovia – „Verde crud, verde crud…”

0
480

bacovia primavara

Primăvara în poezia lui George Bacovia.

NERVI DE PRIMĂVARĂ

Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraș suspină un vals din fanfară.

O nouă primăvară de visuri și păreri…

O lungă deșteptare svonește împrejur,
E clar și numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri…

Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orișicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri!…
(PLUMB, 1916)

Citiți și Sub stele – Excelsior – Alexandru Macedonski – „Geniul ignorat” și respins de lumea literară a timpului său.

NERVI DE PRIMĂVARĂ

Melancolia m-a prins pe stradă,
Sunt amețit.
Oh, primăvara, iar a venit…
Palid, și mut…
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe stradă.

E vibrare de violete;
Trece și Ea;
Aș vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, și cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.

Nimicnicia m-a prins pe stradă;
Am adormit.
Oh, primăvara, iar a venit
Pal, și uitat…
Vals funebru, depărtat.
Melancolia mă ține-n stradă…
(SCÂNTEI GALBENE, 1926)

bacovia primăvara

NOTE DE PRIMĂVARĂ

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și de-azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară…

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și de-azur.
(SCÂNTEI GALBENE, 1926)

george bacovia primăvara

George Bacovia – Simbolist sau modernist?

George Bacovia străpunge cadrul limitat istoric al simbolismului, prefigurând o nouă structură de sensibilitate, proprie poeziei moderniste. Lirica bacoviană devine în epocă o referință obligatorie pentru poeții care aparțineau diverselor tendințe literare, cum ar fi Macedonski, I. Vinea, Ion Pillat. Poezia modernă rupe discursul liric de logică și metafora înseamnă mare libertate asociativă pentru că relația se stabilește între termeni depărtați. Deci, metafora modernă nu convinge, ci surprinde, șochează prin ineditul asociației. Cu toate acestea, elementele simboliste nu lipsesc din poezia lui Bacovia, astfel încât unii critici îl prezintă ca reprezentant al „muzicii și imaginii”, cum descrie Macedonski concepția simbolismului. El se descria pe sine ca fiind un „senzitiv”, nu un intelectual.

Bacovia a fost receptat cu rapiditate în epoca sa. Despre volumul „Plumb”, Eugen Lovinescu notează „înlăturarea completă a oricărui artificiu poetic”. Criticul sesizează originalitatea lui Bacovia și identifică poezia sa cu starea de „dezorganizare sufletească”, de „descompunere a ființei organice”. George Călinescu reține ca semn al poeziei bacoviene tocmai „artificiul”, așezându-l pe poet în prelungirea lui Traian Demetrescu-Tradem. Călinescu insistă asupra exercițiilor de „complicare a sentimentalismului moștenit prin atitudini estetice” și remarcă „poza” bacoviană. Mai târziu, critica va recepta altfel poezia lui Bacovia. În „Mențiuni critice”, Perpessicius consideră că „fuziunea dintre vibrația sufletească ți expresie este definitivă”. În cazul lui Bacovia, „sensibilitatea fuzionează cu tema lirică, astfel încât actul liric devine un act existențial”, după cum observa Tudor Vianu.

Citiți și Toamna în versurile lui George Coșbuc.

Sursa inspirației bacoviene

Poeții simboliști au văzut diform realitatea, selectând cu predilecție orașele provinciale, periferiile, peisajele dezolante. Bacovia alege cu precădere anumite motive și îngroașă atributele determinante, compunând o realitate poetică unică, halucinantă prin semnificațiile ei existențiale. Senzația descompunerii lente, tristețea, surparea sufletească, revolta, conștiința absurdului, unificate într-o neliniște amară marchează lirica bacoviană aproape în totalitate.

Într-un interviu acordat lui I. Valerian, George Bacovia spunea despre poezie: „Persistența într-o culoare am deprins-o de la decadenții francezi. De altfel, una din obsesiile mele a alcătuit-o simbolismul decadent. Prin 1898 – 1903 m-am preocupat adânc Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas, pe care i-am descoperit în colecția ‘Les hommes d’aujourd’hui’. (…) M-a preocupat tehnica pastelului modern, emancipat de cel clasic, hieratic, static, de cele mai multe ori, sau străin de tresărirea sufletească a artistului. Subiectivitatea abia schițată sugerează prezența umană.”

„Simbolismul bacovian lasă câteva uși deschise spre esteticile ce vor irupe după el, când poemul va deveni prisma metaforică prin intermediul căreia poetul își caută locul său în lume, dar și lumea încearcă să se facă acceptată de poet. Permisivitatea poeziei bacoviene, forța ei ascunsă, capacitatea ei de a se primeni postum, intersectând direcții pe care, în aparență, nu le conținea, explică viabilitatea acestei opere de o paradoxală umilitate. Probabil că are dreptate Borges când spune: ‘timpul care dărâmă palatele îmbogățește versurile.’” (Dinu Flămând)

Mihaela Mușetescu

Citiți și Nichita Stănescu – Cele mai frumoase poezii de toamnă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here