Prilejul de a ajuta un sărac
Prilejul de a ajuta -Trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. (Ioan 9, 4)
Cât de des nu ni se întâmplă să pierdem prilejul de a ajuta un sărac, de a ne arăta compasiunea față de un om ce suferă, de a cerceta un bolnav, de a aduce bucurie și mângâiere unui bătrân sau unui copil! Prea târziu ne dăm seama cât de multă vătămare a pricinuit delăsarea noastră în viața acelor oameni! Poate că sufletul le va fi fost copleșit de durere. Le va fi fost înăbușit de răul lumii, iar un cuvânt bun venit la timp din partea noastră le-ar fi risipit negura din suflet.
Și, odată cu ea, amenințarea întunericului veșnic
Prilejul de a ajuta -Am avut un copil alături: am înrâurit, oare, printr-o iubire adevărată sufletul lui gingaș? Nu, și din acel copil a ieșit un necredincios, care poate că rătăcește. Și astăzi este pe căile samavolniciei sau desfrânării, pentru că n-am știut să-l oprim la vreme.
Inimile bătrânilor sunt sfâșiate de singurătate: câți dintre ei nu varsă lacrimi în taină? Iar noi trecem pe lângă ei fără să-i luăm în seamă și, dintr-odată, moartea ne răpește putința de a îndrepta lucrurile.
Atunci, cuprinși de durere neputincioasă, dăm fuga la trupurile lor lipsite de viață
Prilejul de a ajuta -Aducem la mormânt lacrimile și suspinele noastre, dar este prea târziu. Ochii lor închiși nu ne mai privesc, gura lor nu ne mai vorbește, nu mai putem aduce înapoi nimic!
Ni se strânge inima, ni se mustră conștiința arătându-ne fără cruțare tot ce am fi putut face și n-am făcut. Ne recunoaștem nepăsarea, neatenția, însă nu le mai putem drege, nu putem să dăm timpul înapoi.
Am fi putut înfrumuseța viața bătrânilor cu o vorbă bună, de mângâiere
Prilejul de a ajuta -Cu un ajutor dat la timp, cu o încurajare sinceră – dar acum nu putem face mai mult decât să venim cu flori și lacrimi la trupul lipsit de viață!
Să fim toți într-un gând, împreună pătimitori, iubitori de frați (I Petru 3,8). Să nu lăsăm de azi pe mâine, să ne grăbim a ne ajuta aproapele din tot sufletul! Să facem cu osârdie lucrările Domnului nostru, până ce este ziuă (Ioan 9, 4)!
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
