Prietenia e regina florilor din grădina sufletului nostru

0
1690

prieteniaCe este prietenia?

De multe ori m-am întrebat care e definiţia cea mai potrivită a prieteniei. Şi cu siguranţă nu numai eu mi-am pus această întrebare la care în timp mi-am dat mai multe răspunsuri.

Cred că prietenia poate fi definită în foarte multe moduri, cred că prietenia îmbracă atâtea forme câţi oameni sunt pe pământ. Nu ştiu dacă doi oameni pot defini exact la fel prietenia.

Unii ar putea-o defini ca o punte trainică între două suflete care simt la fel, care se împletesc într-un dans al comuniunii şi iubirii sincere.

Alţii ar defini prietenia ca pe o lumină care reuşeşte să împrăştie bezna indiferenţei, egoismului şi izolării.

Altii ar spune că prietenia este un dar al iubirii necondiţionate.

Ieromonahul Savatie Baştovoi a definit prietenia ca ,,deschiderea sufletească pe care o avem către toată lumea, izvo­râtă din dragostea poruncită de Hristos. Prietenia este o stare şi o măsură duhovnicească, este capacitatea omului de a privi lumea cu ochii Lui Hristos.’’

Ieromonahul Hrisostom Filipescu spune că ,,prietenia, aur ce străluceşte pentru veşnicie’’  e ,,un veşmânt prea fin şi scump, tors din firul nobleţei, fidelităţii şi dragostei. Ea e menită să mângâie şi să ajute în cadrul tuturor relaţiilor şi situaţiilor, create uneori pe viaţă şi moarte….Aşezată pe afinităţi nobile, prietenia rămâne un eveniment în viaţa fiecăruia ce mereu va fi zugrăvită în culorile vii ale unui curcubeu, ce străbate cerul ca după o ploaie rece de vară.’’

Sfântul Nectarie de Eghina a spus că ,,prietenia este iubirea sufletului sănătos faţă de un alt suflet sănătos. Prietenia este sfântă, curată, nevinovată, fidelă, neschimbatoare, sinceră, temerară, adevarată, veşnică. Prietenia este o virtute, pentru că îşi are sălaşul în ethos şi în buna educaţie a sufletului sănătos; căci nu se uneşte decât cu virtutea şi este iubitoare de virtute, îmbrăţişând-o şi rămânând cu ea în veci.’’

Cum definesc eu prietenia? Cred că  prietenia e o floare cu multe petale frumos colorate şi înmiresmate de parfumul iubirii sincere şi curate, prietenia e regina florilor din grădina sufletului nostru.

Care sunt petalele florii prieteniei?

Petala iubirii, fără de care floarea prieteniei nu ar mai fi atât de gingaşă şi parfumată. Petala iubirii este cea ce dă o frumuseţe aparte florii prieteniei, e petala cea mai valoroasă a acestei flori, e petala în jurul căreia cresc celelalte petale. Floarea prieteniei s-ar usca dacă nu ar mai avea petala iubirii, iubirea este cea care dă viaţă acestei flori, iubirea este seva prieteniei, iubirea este lumina, este aerul pe care îl respiră prietenia, este izvorul de apă vie de la care îşi alină setea orice floare a prieteniei.

Petala comuniunii.  Să vedem ce le spune petala comuniunii surorilor sale, Le spune aşa: cu adevăraţii prieteni nu ne plictisim niciodată, timpul petrecut împreună cu aceştia trece în zbor, pe nesimţite. Nu ne mai săturăm de prezenţa acestora, nu ne mai săturăm să povestim, să ne destăinuim, să împărtăşim sentimente, emoţii, trăiri. Sufletele ne sunt pe aceeaşi lungime de undă şi vibrează la fel pe muzica comunicării, sufletele ni se împletesc într-un dans al iubirii şi al prieteniei adevărate, într-un dans al aceleiaşi credinţe, într-un dans al aceluiaşi dor de Dumnezeu, într-un dans al aceloraşi trăiri şi simţiri, într-un dans al bucuriei comuniunii, într-un dans al luminii, libertăţii şi frăţiei.

Petala solidarităţii. Fără această petală, floarea prieteniei nu ar reuşi să depăşească vitregiile vremii, nu ar reuşi să rămână în picioare sub iureşul ploilor nemiloase, al vântului aprig, al furtunilor puternice ale ispitelor şi încercărilor de tot felul. Fără această petală floarea prieteniei şi-ar pierde rând pe rând petalele, fiindcă acestea nu s-ar îmbrăţisa strâns una pe alta ca să rămână unite indiferent de pericolele ce se abat asupra lor. Solidaritatea este petala care le învaţă pe celelalte petale surori, că atât timp cât vor fi împreună la bine şi la greu, floarea prieteniei va fi cea mai frumoasa floare de pe pământ, va fi floarea udată de lacrimile bucuriilor comune şi de lacrimile durerilor împărtăşite, va fi floarea cu rădăcinile adânc înfipte în pământul iubirii pe care nimeni nu le va putea smulge, fiindcă solidaritatea le face puternice şi de nesmuls de furtunile dezlănţuite ale urii, răutăţii, egoismului, invidiei, falsităţii, vicleşugului, minciunii, nedreptăţii, etc.

Petala respectului, înţelegerii şi cinstirii reciproce. Această petală le învaţă pe petalele surori lecţia egalităţii şi lecţia smereniei, le învaţă că prietenia nu ţine cont de starea materială, de statut, de anii de şcoală, de diferenţe de tot felul, le învaţă că în fiecare om există un diamant dumnezeiesc, că toţi suntem copiii Lui Dumnezeu creaţi după chipul şi asemănarea Sa şi nimeni nu e mai presus decât aproapele său. De ce? Fiindcă fiecare om este unic şi frumos, fiindcă în fiecare om e multă lumină, fiindcă fiecare om a fost înzestrat cu mulţi talanţi, fiindcă fiecare om e binecuvântat de Bunul Dumnezeu cu multă iubire şi fiindcă Tatăl Ceresc nu vrea să fim mândri şi egoişti, nu vrea să ne considerăm unii mai buni decât alţii, ci vrea să ne respectăm, iubim şi cinstim reciproc.

Petala sincerităţii. Fără sinceritate prietenia nu poate supravieţui. Sinceritatea este esenţa prieteniei, sinceritatea este petala care se bucură cu adevărat când celelalte petale ale prieteniei sunt mângâiate de razele blânde ale soarelui şi se intristează când acestea sunt zgribulite sub ploaia nemiloasă a încercărilor vieţii. Această petală se bucură cu adevărat când petalele surori strălucesc sub boabele de rouă cristalină şi este tristă când acestea se usucă, atinse de vântul minciunii, de vântul falsităţii, de vântul vicleniei şi comploturilor de tot felul. Această petală le spune cu curaj petalelor surori ce poate şi ce nu poate să le tolereze, ce aşteaptă şi ce nu aşteaptă de la ele, cât poate să le ajute la nevoie, ce important este să împlineşti ceea ce ai făgăduit, ce important este adevărul în viaţa unei prietenii, ce important e să te dezvălui aşa cum eşti cu bune şi cu rele, cu calităţi şi cu defecte, ca o carte deschisă şi cu pagini curate şi cu pagini murdare şi cu poveşti frumoase şi cu poveşti mai puţin frumoase şi plăcute, ce important e să fii cine ești cu adevărat, nu cine crezi că ești sau cred cei din jur că ai fi. Când floarea prieteniei creşte în pământul încrederii şi adevărului ea se înalţă cu curaj spre Soarele Adevărului şi are viaţă veşnică, nu se usucă niciodată şi petalele sale sunt unite, pure şi curate.

Petala simplităţii. Această petală e cea mai modestă dintre surori. Ea nu-şi doreşte strălucire, nu doreşte să fie colorată cel mai frumos, nu doreşte să împrăştie în aerul grădinii sufletului, cel mai fin parfum. Ea este fericită dacă petalele surori sunt mulţumite de darurile lor. Ea este fericită dacă este alintată de razele jucăuşe ale soarelui, dacă este mirosită şi mângâiată de un copilaş, dacă este scăldată de picurii calzi de ploaie şi le spune celorlalte petale că frumuseţea prieteniei constă în simplitate, în lucrurile mărunte realizate împreună, că bogăţia unei prietenii constă în mulţimea zâmbetelor sincere şi calde dăruite, în mulţimea îmbrăţişărilor de încurajare şi susţinere, în mulţimea sfaturilor sincere şi curate, în mulţimea lacrimilor de bucurie sau tristeţe şterse de pe obrazul unora –altora, în mulţimea poveştilor împărtăşite, în mulţimea paşilor făcuţi împreună în sânul naturii, în mulţimea rugăciunilor închinate unii pentru alţii.

Petala dăruirii. Ar putea fi prietenia, floarea regină din grădina sufletului nostru, dacă nu ar avea petala dăruirii? Cu siguranţă, nu. Această petală înfrumuseţează floarea prieteniei, e petala care le învaţă pe celelalte surori că prietenia înseamnă dăruire, compasiune, că prietenia e timp dăruit unora altora, că prietenia înseamnă talanţi puşi în slujba unora pentru alţii, că prietenia înseamnă să dăruieşti din toate ale tale, fără zgârcenie, că tot ce ai îi aparţine în egală măsură celui ce îţi este prieten. Prietenia e dar permanent, din comoara sufletului tău dăruieşti mereu iubire, compasiune, empatie, dăruieşti speranţă, bucurie, nădejde, sinceritate, devotament, căldură, lumină, iertare, înţelegere, respect, rugăciune, lacrimi, zâmbete, îmbrăţişări, cuvânt cald, bland şi sfătos. În prietenia adevărată dăruieşti dacă e necesar însăşi viaţa ta pentru fericirea fratelui tău de suflet.

Petala iertării. Dar fără petala iertării cum ar arăta oare floarea prieteniei? Fără iertare, floarea prieteniei ar muri atinsă de vântul egoismului, judecăţii, minciunii, falsităţii, orgoliului, indiferenţei. Este cineva perfect în relaţiile de prietenie? Poate există câţiva semeni ce se pot considera prieteni perfecţi, dar dacă există, numărul lor este mic. Cu toţii greşim în relaţiile noastre de prietenie şi dacă nu ar exista iertarea, toate prieteniile s-ar destrăma, toate florile prieteniei s-ar usca şi grădina sufletului nostru ar rămâne pustie. Prin ea ar şuiera doar vântul răutăţilor noastre, prin ea nu s-ar mai auzi triluri de bucurie, nu ar mai adia un vântişor blând şi paşnic al înţelegerii, al iubirii necondiţionate. Iertarea este petala care le ţine unite pe celelalte petale în corola florii prieteniei, iertarea e petala cu parfum de iubire şi toleranţă, cu parfum de smerenie şi bunătate.

În concluzie, pentru ca floarea prieteniei să crească mare şi frumoasă are nevoie să fie îngrijită cu aceeaşi dragoste, de doi grădinari, are nevoie să fie protejată de focul mistuitor al urii, egoismului şi invidiei, are nevoie ca rădăcina să-i fie plivită de toate buruienile uitării şi de spinii răutăţilor. Cei doi grădinari prieteni, trebuie să-şi dorească cu aceeaşi intensitate să  înveţe împreună cum să îngrijescă floarea prieteniei, cum să îi cunoască nevoile, cum să îi cunoască dăunătorii, cum să facă pământul sufletului roditor, cum să descopere izvorul cu apă limpede şi vie cu care vor uda floarea lor preţioasă, cum să cureţe aerul grădinii sufletului de mirosul greu al greşelilor, păcatelor şi patimilor lor.

Nu e uşor să avem grijă ca floarea prieteniei să devină floarea regină a sufletului nostru, dar nu e imposibil, lecţia grădinăritului se învaţă mult mai uşor când o învăţăm împreună cu un tovarăş cu sufletul pe aceeaşi lungime de undă cu al nostru.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here