Prevalenţa obezităţii, în creştere în toată lumea

0
88
Translate in

imagesÎn ultimii 33 de ani, la nivel mondial, s-a înregistrat o creştere surprinzătoare a ratelor obezităţii şi supraponderii, atât la adulţi (creştere cu 28%) cât şi la copii (cu 44%), numărul persoanelor obeze şi supraponderale crescând de la 857 de milioane în 1980 la 2,1 miliarde în 2013, conform unei noi analize provenite din studiul Global Burden of Disease 2013 (Povara globală a bolilor 2013), publicat în revista ştiinţifică The Lancet.

Cu toate acestea, ratele diferă foarte mult în lume, peste jumătate din cele 671 de milioane de persoane obeze trăind în doar 10 ţări: SUA (peste 13%), China şi India (15% împreună), Rusia, Brazilia, Mexic, Egipt, Germania, Pakistan şi Indonezia.
În ultimele trei decenii, cele mai mari creşteri ale nivelurilor obezităţii la femei au fost în Egipt, Arabia Saudită, Oman, Honduras şi Bahrain, iar între bărbaţi, în Noua Zeelandă, Bahrain, Kuweit, Arabia Saudită şi SUA. În grupul ţărilor cu venituri mari, printre cele mai mari creşteri ale prevalenţei obezităţii la adulţi s-au petrecut în SUA (unde circa o treime din populaţia adultă este obeză), Australia (unde 28% dintre bărbaţi şi 30% din femei sunt obezi) şi Marea Britanie (unde un sfert din populaţia adultă este obeză).
Concluziile provin dintr-o analiză comprehensivă a prevalenţelor globale, regionale şi naţionale ale supraponderii şi obezităţii la adulţii cu vârste peste 20 de ani şi copii şi adolescenţi cu vârste de 2-19 ani în perioada 1980-2013.
Echipa de cercetători internaţionali, condusă de prof. dr. Emmanuela Gakidou, de la Institute for Health Metrics and Evaluation al Universităţii Washington din Statele Unite, a căutat datele disponibile din sondaje, rapoarte şi literatura ştiinţifică pentru a urmări evoluţiile prevalenţei supraponderii (când indicele de masă corporală (IMC) este de cel puţin 25 kg/m2) şi obezitate (IMC de cel puţin 30 kg/m2), în 188 de ţări din toate cele 21 de regiuni ale lumii, între 1980 şi 2013.
Iată câteva din principalele constatări ale studiului:
În ţările dezvoltate, bărbaţii au rate mai mari ale obezităţii decât femeile, raportul fiind invers în ţările în curs de dezvoltare. În prezent, 62% din totalul persoanelor obeze din lume trăiesc în ţările în curs de dezvoltare.
Cea mai mare creştere a supraponderii şi obezităţii a avut loc la nivel global între 1992 şi 2002, mai ales la persoanele cu vârste între 20 şi 40 de ani.
Prevalenţa supraponderii şi obezităţii în copilărie a crescut remarcabil în ţările dezvoltate, de la 17% în 1980 la 24% în 2013 la băieţi şi de la 16% la 23% la fete. În ţările în curs de dezvoltare, ratele au crescut de la 8% la 13% atât la băieţi cât şi la fete în ultmele trei decenii.
În Vestul Europei, nivelurile obezităţii la băieţi au variat între 14% în Israel şi 13% în Malta, la 4% în Olanda şi Suedia. Nivelurile obezităţii la fete au fost cele mai mari în Luxemburg (13%) şi Israel (11%), iar cele mai mici – în Olanda, Norvegia şi Sueda (4%).
În ţările dezvoltate, rata creşterii obezităţii la adulţi a început să încetinească în ultimii opt ani, şi există dovezi conform cărora, cohorte de naştere mai recente câştigă în greutate mai lent decât cele anterioare.
Prof. dr. Gakidou a declarat că „spre deosebire de alţi factori globali de risc la adresa sănătăţii, precum tutunul sau alimentaţia copiilor, obezitatea nu scade la nivel mondial. Conform concluziilor noastre, creşterea prevalenţei obezităţii a fost substanţială, răspândită şi a apărut pe o perioadă scurtă de timp. Totuşi, există dovezi că ratele obezităţii la adulţi ating un platou, ceea ce ne dă speranţa că epidemia ar fi putut atinge maximul în unele ţări dezvoltate şi că populaţiile din alte ţări ar putea să nu atingă ratele foarte crescute, de peste 40%, din unele ţări în curs de dezvoltare”. Autoarea a opinat că ţinta ONU de a opri creşterea obezităţii până în 2025 este un obiectiv greu de atins în lipsa unor acţiuni concertate şi a cercetării asupra efectelor intervenţiilor la nivel populaţional. Ea a atras atenţia că mai ales ţările cu venituri mici şi mijlocii trebuie ajutate să intervină pentru reducerea aportului caloric excesiv, inactivitatea fizică şi promovarea activă a consumului alimentar de către industrie.
Într-un comentariu asupra studiului, prof. dr. Klim McPherson de la Universitatea Oxford a arăta că este esenţială „o reechilibrare a nevoilor de bază ale oamenilor cu disponibilitatea alimentelor, presupunând limitarea multor aspecte legate de producţie şi promovare ale industriei alimentare. Pentru a preveni consecinţele nesustenabile pentru sănătate, IMC trebuie să revină la cel de acum 30 de ani. Potrivit unor calcule, reducerea IMC la nivelul din 1980 în Marea Britanie ar presupune o reducere cu 8% a consumului în toată ţara, cu pierderi de 8,7 miliarde de lire pe an pentru industria alimentară.”
Sursa: sanatatetv.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here