Preţuieşte-ţi timpul

0
99

Preţuieşte-ţi timpul

Un om de afaceri a făcut avere, agonisind multe milioane de dolari. El a hotărât că îşi va lua, în sfârşit, un an de concediu şi va trăi în lux, că doar îşi putea permite – dar cum a luat această hotărâre, s-a şi înfiinţat la el îngerul morţii.

Fiind foarte iscusit la tratative, s-a gândit că-l  va putea convinge pe înger să-l mai lase măcar puţin:

– Dă-mi trei zile de viaţă, şi îţi dau o treime din averea mea.

Îngerul n-a fost de acord.

– Bine, atunci îti dau mai mult… îți dau cât vrei, dar mai lasă-mi măcar o zi ca să mă îndulcesc de frumuseţea acestei lumi şi să-mi văd familia, pentru care n-am avut niciodată timp, că eram veşnic ocupat.

Îngerul era însă neînduplecat.

Atunci, omul nostru a început să se roage să-l lase măcar câteva minute ca să-i scrie fiului său. Această dorinţă i-a fost îndeplinită.

„Preţuieşte-ţi timpul, a scris el. Cu toate milioanele mele nu am putut să cumpăr măcar o oră.”

Din insuflarea harului s-a făcut creştin

Mergea odată prin pustie un bătrân cu ucenicul său, căruia îi poruncise să o ia înainte, ca să înlăture ispita grăirii în deşert.

Iată însă că ucenicul a dat peste un preot idolatru, care avea în mână un toiag mare. Păgânul alerga ca lovit de streche.

-Unde fugi, demone? – i-a strigat ucenicul.

Idolatrul, înfuriat de asemenea întâmpinare, l-a altoit cu băţul şi a fugit mai departe.

Când s-a apropiat de bătrân, acela i-a dat binețe blând şi a zis:

-Văd că te osteneşti mult şi, pesemne, ai obosit foarte.

Păgânul, mirat, s-a oprit şi l-a întrebat:

-De ce îmi dai bineţe?

-Pentru că văd cât eşti de istovit şi te străduieşti în zadar, fără să îţi dai seama că asta nu-ți foloseşte la nimic.

-Sunt mişcat de bunătatea ta – a răspuns păgânul -, şi văd că eşti om al lui Dumnezeu.

Și, aruncându-se la picioarele bătrânului, din insuflarea harului s-a făcut creştin.

 

Dovadă de înfrânare şi de milă

O dată, un avă vestit pentru cucernicia sa a poftit să mănânce struguri, şi i-a fost adus un ciorchine pârguit. Bătrânul însă, când l-a văzut, l-a dat unui alt frate, care bolea, şi a rămas mulţumit că a fost în stare să îmbine înfrânarea  cu milostenia.

Fratele cu pricina s-a bucurat de darul trimis de sfânt, şi cu toate că dorea mult să guste din struguri, a hotărât, la rândul său, să se înfrâneze. Dând mulţumită lui Dumnezeu, a oferit strugurii altui frate. Nici acela nu s-a atins de ei, ci i-a dat altcuiva din mănăstire, care… a făcut la fel.

În cele din urmă, ciorchinele de struguri a trecut, din mână în mână, pe la toate chiliile, care erau foarte numeroase şi depărtate una de alta – şi cel din urmă călugăr a dat cu bucurie strugurii întâi-stătătorului mănăstirii, care, după părerea lui, era cel mai vrednic de acest dar.

Sfântul bătrân a recunoscut îndată ciorchinele, iar când s-a încredinţat că nimeni nu s-a atins de el, ci toţi au dat dovadă de înfrânare şi de milă, a mulţumit lui Dumnezeu pentru un dar duhovnicesc atât de îmbelşugat.

Blândeţea şi milostivirea sa faţă de păcătoşi

Unui oarecare bătrân îi mersese vestea pentru blândeţea şi milostivirea sa faţă de păcătoşi.

Odată, venind la un bolnav ca să-l spovedească, a văzut că acesta şovăie.

– Eu nu stărui să te spovedeşti – a zis bătrânul -, şi nu vreau nicidecum să iei o hotărâre pripită mânat de frică. Culcă-te liniştit, şi dacă mâine te vei trezi, atunci să mă chemi.

 

Casa de sus

La un sihastru s-a furişat pe timp de noapte un hoţ. Negăsind la el nici un lucru de preţ, hoţul l-a întrebat cu mirare:

-Dar unde-i toată averea ta?

-Am ascuns tot în casa de sus – a zis călugărul, arătând la cer.

Articole similare aici.

Apa vieții, 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here