Pregătirea tenului pentru iarnă

0
177
Translate in

ingrijirea-tenului-toamna-iarna-672x372 Anotimp de trecere de la factori externi, precum căldura şi umiditatea excesivă, spre condiţii mai puţin favorabile – frigul, vântul rece, presiunea atmosferică scăzută -, toamna reprezintă momentul schimbării de anotimp, dar şi al unor transformări intense şi profunde la nivelul tegumentelor. Faţa, fiind zona cea mai expusă, este şi cea mai afectată. Metamorfozele de la nivel celular pot fi prevenite şi tratate prin proceduri cosmetice tip peeling, dezîncrustare, hidratare, în zona feţei, terapia regiunii oculare ocupă un loc aparte, datorită elementelor specifice anatomice şi fiziologice.

 Schimbarea condiţiilor climaterice o dată cu trecerea de la anotimpul călduros la cel rece este reprezentată mai ales de scăderea valorii temperaturii mediului ambiant, modificarea umidităţii atmosferice, fie în exces, dar mai ales în deficit, intensificarea vântului rece şi uscat, aşa-zis “de stepă” şi scăderea presiunii coloanei de mercur. Toţi aceşti factori îşi însumează acţiunea asupra organismului uman, afectându-l din multiple puncte de vedere: fiziologic, anatomic, dar şi emoţional.

Cel mai vizibil mecanism de apărare a organismului, care intră în acţiune în aceste condiţii, este cel de regenerare a structurilor organice, de suport al funcţiilor fiziologice şi de refacere a regiunilor afectate. Din punct de vedere cosmetic, pielea este implicată în acest proces de transformare prin refacerea propriei structuri, în scopul unei mai bune adaptări la stresul exterior. Modificările în compoziţia proteică, lipidică şi hidrică, în celularitate şi în ţesutul subcutanat, în consistenţa fibrelor de colagen, reticulare şi de elastină au un efect negativ remarcabil în regiunea tegumentelor feţei şi mai ales în zona perioculară.

Pornind de la aceste premise, îngroşarea epidermului, în special a stratului celulelor cornoase, deshidratarea consecutivă a tegumentului în ansamblul său, ridarea excesivă care apare atât datorită factorilor

externi, cât şi a celor interni, de exemplu contracţia musculaturii mimicii, din care aproximativ 14 perechi musculare sunt dispuse în jurul fantelor palpebrale, cearcănele sau colorarea vineţie a pleoapei inferioare în special şi edemele sau pungile de sub ochi sunt elementele de patologie pe care trebuie să le combatem în cursul tratamentelor de pregătire a tenului pentru iarnă pe care le efectuăm la salonul cosmetic.

Deshidratarea tenului înseamnă pierderea conţinutului normal de apă tisulară şi intercelulară şi este favorizată de îngroşarea tegumentelor în regiunea superficială. Dificultatea procesului de rehidratare provine din existenţa stratului cornos al epidermului, care nu permite trecerea moleculelor spre profunzime. Pentru depăşirea acestui impediment s-au încercat mai multe modalităţi de abordare terapeutică, iar rezultatele pozitive au confirmat existenţa mai multor rute de penetrare în piele: ruta transcelulară, ruta intercelulară şi ruta specifică anexelor pielii, în special a glandelor sebacee şi sudoripare. De asemenea, acţiunea mai intensă a moleculelor cu masă moleculară mică, hidrofobe, cu grup polar mic sau neionizate sugerează că putem vorbi de o dependenţă faţă de natura moleculei sau a vehiculului de livrare. Cu toate acestea, se constată că şi moleculele hidrofile, cu masă ceva mai mare, pot penetra epidermul, în special folosind ruta specifică anexelor pielii, prin regiunea foliculilor pilo-sebacei, dar şi printr-un proces lent, de difuziune.

 Îngroşarea stratului de celule cornoase al epidermului este o consecinţă naturală a solicitărilor la care este expus tenul în timpul verii. Anotimpul călduros favorizează multiplicarea diviziunilor mitotice din lama bazală cu creşterea consecutivă a celularităţii întregului epiderm. O dată cu progresia naturală spre exterior, pierderea nucleilor şi a funcţiilor fiziologice duce la moartea şi cornificarea celulară. însă excesul de materie moartă nu este favorabil funcţiilor pielii. Protecţia naturală în timpul iernii va fi asigurată de straturi de celule noi din straturile profunde, astfel încât devine imperativ pentru tegumente să respire şi să aibă o hrănire adecvată. în aceste condiţii, datoria cosmeticienilor este să îndepărteze straturile de celule care încetinesc funcţionarea normală a pielii. Tehnicile cosmetice recomandate în aceste condiţii sunt dezîncrustarea şi peeling-ul.

Dezîncrustarea sau saponificarea este un procedeu ce se efectuează cu aparatul de ionizare facială, care foloseşte curent galvanic. Polul negativ (-) al aparatului se apropie de faţa clientei, în timp ce polul pozitiv (+) este ţinut într-o mână, la distanţă de primul. Această metodă foloseşte soluţia de bicarbonat de sodiu 10%, care sub influenţa curentului electric şi a apei se descompune în hidroxid de sodiu şi acid carbonic, conform ecuaţiei: NaHC03 + H20 NaOH. + H2C03 (C02 + H20), produşii de reacţie formând o soluţie care dizolvă grăsimile şi deşeurile keratinice ale pielii. Zonele pe care se insistă sunt cele cu pori măriţi: bărbie, frunte, nas. Nu se lucrează pe gât şi în jurul ochilor. Apoi faţă se clăteşte cu apă călduţă şi se şterge cu o loţiune cu pH scăzut.

Peeling-ul

Procedeu foarte vechi, menţionat încă de pe vremea egiptenilor, peeling-ul reprezintă o terapie de regenerare tisulară indicată în tratamente contra îmbătrânirii şi constă în îndepărtarea stratului de celule epiteliale superficiale. Avantajul efectuării peeling-ului în această perioadă a anului constă în faptul că luminozitatea diurnă scade în intensitate şi, astfel, una dintre contraindicaţiile tratamentului este înlăturată. Prin efectuarea peeling-ului enzimatic, se înlătură celulele moarte din stratul superficial al epidermului, cu efect de tonifiere, albire şi curăţire profundă. în funcţie de mediul de efectuare, există peeling-uri mecanice şi chimice, ultimele fiind o variantă evident mai complexă şi evoluată a primelor.

Mai simplu şi mai uşor de efectuat, peeling-ul mecanic are o mare varietate de reprezentanţi: de la făină de mălai cu care se freacă pur şi simplu suprafaţa obrajilor, până la Phytopeeling-ul administrat sub formă de mască facială şi care are o acţiune-bandă, nu înroşeşte pielea, nu exfoliază şi dă o senzaţie mult atenuată de urzicătură. Peeling-urile chimice pot fi clasificate în funcţie de gradul de penetrare în epiderm şi de gradul de distrugere pe care îl provoacă:

X peeling-uri superficiale: stratul cornos este distrus până la cel granulos şi se efectuează cu: zăpadă carbonică, AHA (Alpha Hidroxi Acizi) -20-70%, TCA (acid triclor acetic) – 10-15%;

X de profunzime medie: în cazul lor se produce distrugerea epidermului, a dermului papilar şi a părţii superioare a dermului reticular şi pot fi efectuate cu TCA 30 până la 35%;

X profunde, care penetrează tegumentul până la limita medie a dermului reticular. Aici pot fi numite formulele pe bază de fenoli, cu o utilizare extrem de restrânsă.

Tratamentul cosmetic al regiunii oculare este complex şi prevede, pe lângă folosirea unor creme de îngrijire şi protecţie, utilizarea produselor de relaxare musculară – toxina botulinică, a colagenului care să umple spaţiile deficitare, a acizilor hialuronici şi a unor produse noi precum New-fill.

Hidratarea tenului este procedura terapeutică de refacere a conţinutului normal în apă a straturilor epiteliale şi presupune curăţarea feţei, o etapă de pregătire şi exfoliere, în care se poate apela la un peeling enzimatic şi hidratarea propriu-zisă, urmată de protecţia pentru păstrarea rezultatelor obţinute. Substanţele care se folosesc în cursul acestei proceduri sunt următoarele: acid hialuronic, retinol, colagen, multivitamine, vitamina C, ceramide, polifenoli, aloe vera, coenzima q-10. Este important de reţinut că pentru păstrarea rezultatelor obţinute tratamentul trebuie repetat şi este obligatorie folosirea unei creme de protecţie.

Modificările în compoziţia proteică, lipidică şi hidrică, în celularitate şi în ţesutul subcutanat, în consistenţa fibrelor de colagen, reticulare şi de elastină au un efect negativ remarcabil în regiunea tegumentelor feţei şi mai ales în zona perioculară.

Pe lângă indicaţiile specifice sezonului de toamnă pe care le-am menţionat mai sus, peeling-ul mai este indicat şi în cazul efelidelor sau pistruilor, hiperpigmentaţiei post-inflamatorie, ridurilor superficiale, cicatricelor post-acneice. Printre contraindicaţiile acestui procedeu, am putea menţiona: herpesul în evoluţie, expunerea la soare, tenurile alergice sau extrem de sensibile. De asemenea, trebuie evitate zona buzelor şi cea a ochilor, ca şi administrarea cu frecvenţă prea mare a tratamentelor. Substanţele de bază care intră în aproape orice tip de peeling chimico-enzimatic sunt: acidul glicolic, acidul salicilic, acidul retinoic, acidul triclor acetic, acidul piruvic, acidul mandelic, rezorcina şi fenolul. în general, etapele administrării terapiei prin peeling variază în funcţie de complexitatea amestecului de substanţe şi este prescris de firma producătoare. Succesul acestei proceduri cosmetice este confirmat de aspectul luminos, sănătos al tegumentelor.

Ridarea excesivă, cearcănele şi edemele

Acestea sunt manifestări patologice specifice regiunii oculare. în perioada de toamnă, este esenţial să îngrijim cu maximă atenţie această zonă expusă solicitărilor extreme de tensiune şi tracţiune. Regiunea oculară prezintă o mobilitate maximă, fiind supusă la mici şi zeci de mii de schimbări de expresie zilnic. Substratul este reprezentat bineînţeles de prezenţa musculaturii faciale ce reacţionează prompt la schimbările de dispoziţie. Datorită faptului că tegumentul este mai subţire în această regiune, semnele îmbătrânirii apar frecvent şi sunt caracteristice fiecărei perioade a vieţii, o interpretare bună a lor putând diagnostica cu destulă acurateţe vârsta biologică a individului. Caracteristicile anatomice ale pleoapelor şi regiunii perioculare sunt următoarele: pielea este subţire, fină, cu dermul slab reprezentat, cu elasticitate mare, datorată bogăţiei de fibre de elastină, având un pat vascular bogat, un ţesut adipos bine reprezentat şi acumulat în punguliţe în jurul fiecărei pleoape şi cu musculatură striată şi reactivă. Factorii de risc patologici ai acestei regiuni sunt reprezentaţi de mobilitatea excesivă, expunerea la noxe, raze solare, praf. Patul capilar al regiunii este reprezentat de vase cu calibru mic, dar care se pot mări sau să devină foarte permeabil ca urmare a oboselii, stresului, consumului de alimente, băuturi cu potenţial toxic: cafea, alcool, fumat. Drenajul limfatic este deficitar şi poate întotdeauna să fie îmbunătăţit prin masaj cosmetic. Consecinţele expunerii la factorii de risc sunt cutarea excesivă a pielii, apariţia cearcănelor şi a pungilor de edem palpebral.

Tratamentul cosmetic al regiunii este complex şi prevede, pe lângă utilizarea unor creme de îngrijire şi protecţie, folosirea produselor de relaxare musculară – toxina botulinică, a colagenului care să umple spaţiile deficitare, a acizilor hialuronici şi a unor produse noi precum New-fill.

Prin urmare, patologia cosmetică specifică anotimpului de toamnă şi terapia respectivă trebuie să se concentreze asupra îndepărtării acumulărilor de deşeuri şi de detritusuri celulare şi asupra regiunii oculare, ca zonă afectată în mod predilect.

Farmacist.ro / Octombrie 2006

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here