Pregătirea de moarte

barbat_la_impartasanieSă ne pregătim de veşnicie şi de trecerea în veşnicie, numită moarte, în vremea vieţii pământeşti, în această tindă a veşniciei. Viaţa pământească nu este propriu-zis viaţă, ci o luptă neîncetată între viaţă şi moarte: rând pe rând ne înclinăm când spre una când spre alta, oscilăm între ele, suntem disputaţi de către ele. Dacă vom aprecia cu justeţe acea scurtă clipă ce ni s-a dat să fim aici, pe pământ, comparând-o cu nemărginita şi măreaţa veşnicie: atunci vom găsi o singură întrebuinţare justă a vieţii pământeşti. Viaţa e folosită just, când ne-o petrecem făcând pregătiri de veşnicie. Aşa judecă cu privire la viaţa pământească şi Cuvântul lui Dumnezeu: nu te teme, turmă mică, lasă Domnul cu limbă de moştenire ucenicilor Săi pe timpul peregrinării lor pământeşti, căci a binevoit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi faceţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu strică. Pentru că unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; şi voi fiţi asemenea oamenilor care îl aşteaptă pe Stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt robii aceia pe care, venind, Stăpânul îi va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va aşterne masa şi venind alături le va sluji. Şi de va veni la straja a doua, şi la straja a treia de va veni şi-i va găsi aşa, fericiţi sunt robii aceia. Că doar ştiţi că de ar cunoaşte stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni. Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care Stăpânul îl va pune peste slugile sale ca să le dea la vreme partea lor de tain ? Fericit este robul acela pe care, venind Stăpânul, îl va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dacărînsă va zice robul acela în inima sa: întârzie stăpânul” meu să vină şi va începe să bată pe robi şi pe roabe şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete: veni-va stăpânul robului aceluia în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-I ştie: şi-l va spinteca în două şi-l va supune aceleiaşi sorţi cu necredincioşii.

Mică şi umilită e turma cuvântătoare a adevăraţilor creştini; ea e dispreţuită şi prigonită de trufaşii fii ai lumii; dar Domnul îi porunceşte să nu se dea bătută în suferinţe şi să nu se teamă de ele, porunceşte să nu luăm în seamă aceste suferinţe, să ne aţintim întreaga atenţie către împărăţia cerurilor făgăduită prin bunăvoinţa Tatălui – Dumnezeu. El porunceşte să transformi averea pământească, prin milostenie, în avere cerească pentru ca însăşi comoara omului, găsindu-se în cer să-l atragă către cer. El porunceşte să ne orân-duim în aşa fel viaţa şi să avem o asemenea vieţuire încât să fim gata neîncetat de moarte. Numind viaţa pământească noapte el vesteşte că nu se ştie la ce strajă a acestei nopţi va veni moartea: la vârsta copilăriei, a tinereţii, la ceasul maturităţii sau la adâncă bătrâneţe. Domnul ameninţă cu o moarte neaşteptată pe cel care, socotind-o departe de sine, îşi permite să abuzeze de viaţa pământească şi de darurile lui Dumnezeu.

Adevăraţii ucenici ai lui Hristos au împlinit întocmai testamentul Domnului. Apostolul Pavel spunea despre sine că moare zi de zi. întocmai: cine e pregătit, cine se pregăteşte zilnic de moarte acela moare zilnic; cine şi-a călcat în picioare toate păcatele şi toate dorinţe şi poftele păcătoase, cel care s-a strămutat deja cu gândul în cer şi petrece acolo, acela moare zilnic. Cel care moare zilnic acela trăieşte de pe acum în viaţa veşnică, viaţa adevărată.

O asemenea viaţă cu gândul şi inima în cer, când numai trupul vieţuieşte pe pământ, nu este atinsă decât de foarte puţini dintre creştini, chiar şi printre aceia care îşi petrec viaţa în sfintele mănăstiri; cu atât mai puţin accesibilă le este această stare creştinilor care trăiesc în lume. Grijile pământeşti apasă neîncetat gândul spre pământesc, îl leagă de ce e vremelnic şi pieritor, răpindu-i pomenirea veşniciei. Aceasta însă nu trebuie să-i împingă pe creştini la deznădejde. Dacă nu e în stare să petreacă neîncetat în domeniul veşnicului şi duhovnicescului, creştinul poate să se întoarcă adesea către acestea şi să se pregătească din bunăvreme de moarte.

Se cuvine să ne pregătim de moarte păzindu-ne de orice lucru, cuvânt şi cugetare care sunt oprite de poruncile lui Hristos. Se cuvine să ne pregătim printr-o spovedanie zilnică sau, după posibilităţi, cât mai deasă, atât în faţa părintelui duhovnicesc cât şi în chilia sufletului, în faţa Unuia Văzător al inimii – Dumnezeu. Trebuie să ne pregătim de moarte prin înfrânare de la mâncări şi băuturi, înfrânare de la grăirea în deşert, glume, râs, împrăştiere, distracţii şi jocuri, de la luxul impus de vanitatea lumii şi de toate excesele care fac cugetarea la moarte străină minţii, prezentându-i în chip măgulitor viaţa pământească ca şi cum ar fi nesfârşită. Trebuie să te pregăteşti cu rugăciuni din inima frântă şi smerită, cu lacrimi, suspine, hohote de plâns; trebuie să ne pregătim cu pomeni bogate, cu iertarea jignirilor, cu dragoste şi fapte de binefacere către duşmani, cu răbdarea tuturor suferinţelor şi ispitelor pământeşti prin care se răscumpără suferinţele veşnice ale iadului. Dacă moartea îl va găsi pe creştin în această nevoinţă, apoi desigur că îl va găsi încins, adică pregătit să săvârşească lungul drum de la pământ la cer şi îl va găsi cu făclia aprinsă adică având un cuget şi o purtare luminate de Adevărul Dumnezeiesc.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here