Predică a Părintelui Cleopa – Despre feciorie

0
272

 136884_fecioria“Fecioria este însuşirea firii celei netrupeşti” (Sfantul Ioan Scărarul, Scara, Cuv. 15).

“În rai a domnit fecioria… Necăsătoria este imitarea îngerilor” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 24, p. 311-315).

Cu adevărat mă înspăimântez şi mă ruşinez pentru îndrăzneala mea de a vorbi cele înalte despre lauda fecioriei, eu păcătosul, care sunt cu totul străin de sfinţenia ei. Dar, asemănându-mă unui orb ce ţine lumina pentru alţii, voi încerca în cele ce urmează, ca prin cuvintele cele luminate ale Sfinţilor Părinţi, să scot în lumină, după putere, slava şi strălucirea fecioriei, spre râvna celor silitori, care, pentru dragostea Mirelui ceresc, se nevoiesc cu multe sudori şi dureri spre a se aduce jertfe vii, prin trăire, Celui Care i-a răscumpărat spre nestricăciune (Apocalipsa 14, 4).

Dar fiindcă dumnezeiescul Părinte Grigorie Teologul zice ca întru Dumnezeu să începem cuvântul şi în El să-l terminăm, m-am gândit să arăt mai întâi, cu mărturia Sfaritului Grigorie de Nyssa, că taina fecioriei începe a se arăta de la Sfânta Treime. Acest sfânt şi dumnezeiesc Părinte zice: “Avem nevoie de multă pătrundere ca să putem cunoaşte superioritatea acestui dar al fecioriei, care este un atribut al Părintelui Celui nestricăcios. Este un lucru neobişnuit ca să aflăm feciorie la un tată care are fiu şi a născut fără poftă. Fecioria este şi un atribbtalJui Dumnezeu Fiul, Cel Unul Născut, Ziditorul a toată nestricăciunea care a strălucit la naşterea Lui cu totul curată şi nepătimaşă. Şi iarăşi este minunat că înţelegem pe Fiul în feciorie. La fel se înţelege firea curată şi nestricăcioasă a Duhului Sfânt. Căci, zicând despre Duhul că este curat ii nestricăcios, tot fecioria o arătăm: numai că prin alte cuvinte” (Sfântul irigorie de Nyssa, Cuvânt despre feciorie).

Dumnezeiescul Părinte Ioan Damaschin ne spune în această privinţă: “Fecioria este de la început şi dintru început a fost sădită în firea oamenilor, imul a fost plăsmuit din pământ feciorelnic. Din Adam cel feciorelnic s-a zidit iva fecioară; în rai a domnit fecioria”. Şi iarăşi zice: “Necăsătoria este imitarea îngerilor . însuşi Hristos este slava fecioriei, născut numai din Tatăl, fară de început, fară de sămânţă şi fară de împreunare şi întrupat pentru noi fară de împreunare din Fecioară şi făcut om asemenea nouă. însuşi a arătat în El fecioria cea adevărată şi desăvârşită. Prin viaţa Sa de pe pământ ne-a învăţat şi ne-a împuternicit spre a trăi întru feciorie. Bună este căsătoria pentru cei ce nu pot a se înfrâna. Dar mai bună este fecioria, deoarece ea cultivă naşterea de fii sufleteşti şi aduce lui Dumnezeu rugăciunea ca un fruct copt” (Dogmatica, cap. 24, p. 311-335). Cinstită este căsătoria şi patul neîntinat, dar pe curvari şi pe preacurvari îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4).

Tot în privinţa fecioriei, dumnezeiescul Părinte Ioan Scărarul zice: ‘Fecioria este însuşirea firii celei fară de trup. Ea este casa cea dorită a lui Hristos şi cerul cel pământesc al inimii”. Şi iarăşi: “Curăţia este o lepădare a firii, mai presus de fire, şi o întrecere prea slăvită a trupului celui muritor şi stricăcios, cu duhurile cele fară de trup. Curat este cel care înlătură dragostea cea trupească, prin dragostea cea dumnezeiască şi focul cel trupesc 1-a stins cu cel duhovnicesc; întreaga înţelepciune ne este curăţia trupului şi a sufletului. Hotarul şi culmea curăţiei celei desăvârşite şi întru tot fericite este să petreci în aceeaşi rânduială când vei vedea fiinţe însufleţite şi neînsufleţite, cuvântătoare şi necuvântătoare.

Nimeni din cei ce şi-au agonisit paza curăţiei să nu-şi atribuie lui agonisirea ei, căci este cu neputinţă ca cineva să-şi învingă firea; iar unde este învinsă firea, acolo se cunoaşte venirea Celui mai presus de fire; căci fară de nici o împotrivire, cele mai mici sunt nimicite de cele mai mari”. Arătând apoi fecioria nu se mărgineşte numai la paza trupului de împreunări, ci şi la supunerea şi omorârea patimilor, zice: “Nu este curat cel care şi-a păzit nepângărit trupul acesta stricăcios, ci cel ce a supus cu desăvârşire mădularele lui, sufletului”. Arătând că fecioria este un dar al lui Dumnezeu care se dă celui ce iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice în această lume, zice: “Fecioria este un dar al lui Dumnezeu” (Matei 19, 10-12) “oferit omului care are credinţă multa şi dragoste de a sluji Domnului, mai tare decât moartea” (I Corinteni 7, 32-40); “îmbrăţişarea fecioriei este un sfat primit de bunăvoie” (I Corinteni 7,25; 7, 1-10). “Iar ca să fie o virtute, trebuie păzit numai şi numai în numele Domnului” (Luca 2, 27; I Corinteni 6, 19; Apocalipsa 14, 4; Scara, Cuv. 15, cap. 1-12).

Cu alese cuvinte vorbeşte despre feciorie şi un alt sfânt al Bisericii lui Hristos, zicând: “Fecioarele sunt floarea Bisericii, podoaba şi frumuseţea harului duhovnicesc; starea cea firească a nevinovăţiei originare; desăvârşită realizare, vrednică de laudă oamenilor şi cinstirea îngerilor; chipul lui Dumnezeu care imită viaţa cea sfântă a Domnului, dovedindu-se astfel cea mai aleasă parte a turmei lui Hristos şi naşterea cea mai slăvită a Sfintei Biserici” (Sfântul Ciprian).

Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here