„Preafericirea Voastră, Vă iubesc!”

La o sfinţire de biserică, după slujbă, Patriarhul Teoctist, aşa cum îi stă bine oricărui demnitar (mai ales duhovnicesc) ce se respectă, face o baie de mulţime, în drum spre maşină.

Împărţind cu generozitate binecuvântări în stânga şi în dreapta, o bătrânică îi sărută mâna cu osârdie şi ferventă pioşenie, spunându-i, cu tremur de hotărâre şi emoţie în glas:

– Preafericirea Voastră, Vă iubesc!

Preafericitul, desigur, obişnuit cu gratulaţii de tot soiul (mai ales că un vlădică, fie vorba între noi, nu duce mai niciodată lipsă de supuşi care ţin cu tot dinadinsul să îşi manifeste – mai mult verbal, ce-i drept! – credincioşia şi devotamentul), ajunge cu greu la maşină şi, aşa, peste umăr, face o remarcă nostalgică diaconului care îl însoţea şi care asistase la întreaga scenă:

– Ufff…. Şi acesta! Nu putea să îmi spună şi ea că mă iubeşte cu 50-60 de ani în urmă?!

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015