Povestire despre un monah care a scos pe mama lui din iad cu milostenii şi rugăciuni

0
485
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

 monahUn monah ne-a povestit, zicând: M-am dus odată la sfinţitul Teodorii, patriarhul Antiohiei, care, silindu-mă să stau şi să mănânc acolo, mi-a spus acestea:

– Cu puţine zile mai înainte a venit aici un străin nespălat, păros şi îmbrăcat cu haine de păr, pe care l-am poftit să şadă şi să mănânce cu noi. Când a venit şi a şezut lângă mine, am văzut că mânca cu mâna stângă, iar cea dreaptă o avea înfăşurată până la cot cu o bucată de rasă veche. Atunci am zis către el:
– Frate, pentru ce mănânci cu mâna stângă? Iar el mi-a zis:
– Iartă-mă, Preasfinţite Stăpâne, am o patimă şi pentru aceea nu pot.
Şi l-am silit mult să-mi spună pricina, dar n-am putut să-1 înduplec. Atunci eu în glumă am apucat acea bucată veche de rasă şi dând-o la o parte am dezvelit mâna. Şi îndată a ieşit o mare putoare grea şi nesuferită.
Iar eu, zice patriarhul, mirându-mă de aceasta, am început să silesc pe omul acela să-mi spună ce este acea minune. Iar el, suspinând tare, a început să-mi zică:
– Eu, Preasfinţite Stăpâne, am avut o mamă frumoasă, care a rămas văduvă de tânără, avându-mă copil numai pe mine. Şi fiindcă a murit bărbatul ei şi tatăl meu, s-a dat la beţii, la mâncări şi desfrânări, încât din desfrânare şi-a adunat nenumăraţi bani. Făcând acestea mulţi ani, a murit ticăloasa. Iar eu, venind în vârstă, mi-am venit şi în simţire şi mă gândeam ce să fac cu atâta bogăţie. Şi dorind să mă lepăd de lume şi de cele din lume, am hotărât în inima mea, zicând: „Să nu-mi fie mie, Stăpâne Doamne şi Dumnezeul meu, să opresc ceva din bogăţia cea necurată, ci toate le voi împărţi la săraci şi la biserici pentru sufletul cel ticălos al maicii mele”.
Aşa, cu darul lui Dumnezeu, pe toate le-am împărţit cu bunăvoie şi cu credinţă şi nu am lăsat nimic pentru mine, fără numai hainele pe care le purtam. Pe urmă mă gândeam: „Oare cum să înţeleg sau cine să mă încredinţeze că Dumnezeu a primit banii care s-au împărţit la săraci, deoarece erau adunaţi din desfrânare? Şi oare mama mea cea ticăloasă a aflat vreun folos sau răsuflare din astfel de milostenii şi prinoase?” Deci m-am dus în Ierusalim la patriarh şi i-am spus toate cele pentru mine. Iar el mi-a zis:
– Bine ai făcut, fiule, că ai purtat grijă pentru mântuirea maicii tale, că, făcând aşa, mai mult bine îţi faci ţie şi-ţi mântuieşti sufletul tău. însă aici nu este vreunul din cei desăvârşiţi, care să te încredinţeze de ceea ce doreşti, ci du-te în Tebaida la schituri şi acolo vei găsi bărbaţi purtători de Dumnezeu şi înainte-văzători, care vor putea să te încredinţeze şi să-ţi descopere pentru ceea ce ceri prin rugăciune.
De acolo m-am dus de îndată în Tebaida, la schit, Şi acolo am auzit de la părinţii cei cuvioşi şi sfinţi, zicând:
– Nu se află la noi astăzi unul ca acesta, fiule. Dar dacă vrei să ne asculţi, du-te în pustia cea mai dinăuntru Şi acolo vei găsi un astfel de om al lui Dumnezeu care poate să te încredinţeze pentru aceasta. Nn te lenevi, fiule ci du-te cu îndrăzneală, că Domnul este cu tine!
Eu, luând pâine, apă şi rugăciunile sfinţilor părinţi, am umblat 30 de zile, până când am găsit o peşteră mică şi puţină apă; iar împrejurul apei erau urme de om. Am bătut cu bucurie în poartă dupa obicei, iar dinăuntru a răspuns sfântul bătrân. Şi ieşind afară, am făcut rugăciunea cea obişnuita a monahilor şi am şezut. Atunci robul lui Dumnezeu mi-a zis:
-Bine ai venit, fiule! Dar pentru ce atâta oste¬neală ai făcut ca să vii până la noi? Dar spune-mi mai întâi cum stau împăraţii? Ţin dreapta credinţa? Este pace? Cum petrece neamul creştinesc astăzi? Iar eu i-am răspuns:
– Cu rugăciunile tale cele sfinte creştinii trăiesc în viată îngerească, drept slăvind pe Dumnezeu şi petrecând în pace. Însă, stăpâne al meu, am venit pentru o pricină până aici, şi te rog să mă luminezi.
– Pentru care pricină ai venit până aici,m-aîntrebat bătrânul.
Iar eu i-am spus toate cele petrecute cu mine, precum am zis şi mai sus, şi la urmă am adăugat:
-O stăpâne al meu, te rog şi mă cuceresc pentru Dumnezeu, ca prin bineprimitele tale îndrăzneala ce o ai către Dumnezeu, să mă încredinţezi dacă ticăloasa mea mamă a primit vreun folos sau nu a primit?
Şi mi-a răspuns robul lui Dumnezeu:
-Cererea ta, fiule, este mai presus de puterea şi vrednicia mea, însă ne rugăm lui Dumnezeu amândoi şi
ce va voi Dumnezeu, aceea ne va descoperi.
Deci, făcând cu toiagul său de finic un cerc afara de peşteră, m-a pus înăuntrul lui şi mi-a zis:

– Şapte zile să nu şezi, de vei putea, nici să bei, nici să mănânci, ci să te rogi lui Dumnezeu ziua şi noaptea, ca să-ţi împlinească cererea. Şi eu voi face la fel în peşteră. Şi bun este Dumnezeu, Atoateştiutor şi cunoscător al inimilor şi rărunchilor, ca să ne descopere nouă, nevrednicilor, cele după voia Lui!

Lăsându-mă afară în acel cerc, el a intrat în peşteră. Şi după ce am petrecut şase zile şi şase nopţi, în a şaptea noapte am venit în uimire. Şi am văzut în partea stângă un iezer cu noroi şi putoare nesuferită şi capete de oameni, care se urcau şi se coborau în adâncul lui. Şi printre ei am văzut şi pe mama mea, care şi ea urca şi cobora în adâncul iezerului. Cum m-a văzut, a strigat, zicând: „Fiul meu cel bun, miluieşte-mă!” şi apoi s-a cufundat în adânc. Şi iarăşi ieşind până la piept a strigat: „Fiul meu preadulce, miluieşte-mă! Fiule, ajută-mă!” Şi iarăşi s-a scufundat. Şi ieşind a treia oară, a strigat mai tare, cu tânguire şi cu multe lacrimi şi suspine: „Fiul meu, ajută-mă!, Fiul meu, milostiveşte-te! Fiul meu, nu mă trece cu vederea în nevoia aceasta!”
Iar eu, uitând primejdia, am întins mâna dreaptă şi am apucat-o de păr, dar ea, cufundându-se, mi-a tras şi mie mâna până la cot în iezer. Apoi am tras-o în sus şi văzând în partea dreaptă o sternă cu apă limpede, curată şi cu bun miros, am afundat-o în ea şi spălând-o de noroiul cel puturos, am alăturat-o cu mulţimea cea îmbrăcată în haine albe, slăvind şi binecuvântând şi ea împreună cu ceilalţi pe Hristos, Dumnezeul nostru.
Când s-a făcut ziuă, robul lui Dumnezeu m-a chemat şi m-a întrebat de vedenie. Şi, spunându-i cum mi s-a arătat, îmi adeverea că şi el a văzut la fel. Atunci eu l-am rugat pentru mâna mea, căci nu mai puteam suferi putoarea cea rea. Dar sfântul mi-a zis:
– Pentru aceasta să nu ai supărare, căci aceasta este pecetea adevărului celor întâmplate, ca să credem şi noi şi cei care vor auzi, că vedenia este adevărata şi nu nălucire şi că Dumnezeu este puternic ca şi dupa moarte să facă milă cu morţii pentru care se fac milostenii şi prinoase din toată inima. Fiindcă îndurările Lui sunt peste lucrurile Lui, şi câte le voieşte le şi poate. Şi te încredinţez că Dumnezeu ar putea să-ţi slobozeasca mâna de acea putoare, dar fiindcă aşa a binevoit, spre încredinţarea multora, aşa să rămână.
După ce robul lui Dumnezeu a zis aceasta, a tăiat o bucată din rasa lui cea veche, dar sfinţită, cu care a înfăşurat mâna mea şi îndată a încetat acea rea putoare şi s-a făcut o bună mireasmă, care întotdeauna ramane, când mâna este înfăşurată în ea. Dar când o iau de pe mână, iarăşi iese acea putoare. După aceasta mi-a zis sfântul: .
– Fiule iată, ai umblat atâta cale şi mult te-ai ostenit şi nu ai nici merinde ca să te poţi duce înapoi. Ce să facem ca să te duci fără osteneală? ( Şi în timp ce zicea acestea către mine, a început sa sufle austral, aducând de la apus nori de grindina. Atunci sfântul bătrân a zis:
-Îngere care chiverniseşti norii, îţi poruncesc în numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care chiverniseşte toată lumea cu mâna Lui cea Atotţiitoare, sa iei pe fratele acesta pe nor şi să-1 duci la locul lui, ca sa propovăduiască slava lui Dumnezeu. Că puternic este Dumnezeu să împlinească cererile acelora care cer drep şi fără îndoială, făcând milostenii pentru morţi sa pentru vii. Că îndurările Lui sunt peste lucrurile Lui ai neam şi până în neam, spre cei ce se tem de El.
Şi îndată m-a ridicat norul şi m-a dus la casa mea precum pe Avacum la groapa lui Daniil, şi am slăvit şi lăudat din toată inima pe Domnul nostru Iisus Hristos a Căruia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Fapte minunate de la părinţi atoniţi, Arhimandrit Ioanichie Bălan

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here