Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: „Iisus Hristos bătând la uşă”.
Toţi cei de faţă felicitară pe pictor lăudându-i, pe lângă arta cu care era făcut tabloul, şi mireasma de credinţă ce se desprindea din el.
Numai unul din privitori găsi tabloului o greşeală. Zise:
-„Vedeţi uşa? Ea are o greşeală, care sare în ochi…” Ceilalţi întrebară:
-„Ce greşeală?”
Acela zise:
-„Uşa nu are ivăr pe dinafară.”
Priviră cu toţii, aşa era.
Atunci pictorul răspunse:
-„Nu e greşeală. Nu am vrut eu să-i pun ivăr. Toţi se mirară.
Pictorul continuă.
-„Iată de ce: Domnul Hristos doar bate la uşa inimii noastre, El nu deschide. Aşa că nu e nevoie de ivăr decât pe dinăuntru. Fiecare, slobod este a deschide sau nu uşa, când aude pe Hristos bătând… Aceasta-i lămurirea…
Toţi cei de faţă rămaseră pe deplin mulţumiţi.
Sursa: ,,Viaţa creştină în pilde’’ – Al. Lascarov – Moldovanu
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
