Povestire cu tâlc: ”Tăceți, surioarelor!”

0
240
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

pasareleÎn casa Domnului, în sfânta biserică, în adunarea Domnului – și oriunde se fac rugăciuni, cântări și vorbiri spre slava Domnului și Dumnezeului nostru -, trebuie să stăm cu toții în evlavioasă ascultare și tăcere.

Fie mari, fie mici, fie tineri, fie bătrâni, nici unii dintre noi n-avem dreptul să n-ascultăm. Și n-avem voie să facem mișcare și zgomot când se vorbește din Sfântul Cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos.

Ci tot timpul cât suntem în sfânta biserică se cuvine să fim cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, liniștiți și atenți.

E mare păcat dacă tulburăm cu vorbele, cu șoaptele și cu mișcările noastre pe cei care ascultă sau cântă și se roagă  înaintea lui Dumnezeu.

Cine face astfel și disprețuiește Cuvântul lui Dumnezeu se osândește singur și va fi pedepsit. Căci acela tulbură apa cea sfântă a rugăciunii, aruncând în ea noroiul batjocurii lui.

Acela nesocotește Numele Domnului și ăi împiedică pe alții să-I aducă o închinare deplină și cuviincioasă.

Când cerurile întregi ascultă cu evlavie de voia Lui, când toate puterile naturii pământești și toate stelele cerești se supun ascultării de Cuvântul Lui, când timpurile și anotimpurile, cu toate ale lor, se apleacă în tăcere, cu o deplină ascultare de rânduielile pe care Dumnezeu le-a hotărât tuturor, fără să iasă niciodată din voia Lui,  – cum atunci numai noi să nu vrem să ascultăm? Dar cum vom scăpa noi nepedepsiți dacă nu vom fi cu toată evlavia, ascultând tot timpul sfânta slujbă dumnezeiască.

Să luăm bine seama, căci aceasta este o datorie pentru fiecare din noi! Și, ca să vedeți că trebuie să fie așa, am să vă spun o întâmplare care s-a petrecut aievea și care i-a uimit pe toți câți au văzut-o.

Odată, un sfânt propovăduia Sfânta Evanghelie într-o biserică. Era o zi frumoasă de primăvară, căci afară era un soare plăcut și cald, iar înăuntru, în biserică, era o mulțime de oameni care ascultă cu evlavie Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Sfântul le vorbea cu mare putere și cu ochii scăldați în lacrimi despre Patimile și moartea Domnului nostru Iisus Hristos pentru iertarea și mântuirea noastră a tuturor. Iar mulțimea cea mare de bărbați, de femei și de copii asculta foarte mișcată sufletește.

Era o tăcere atât de adâncă și de sfântă, că nu se auzeau decât suspinele celor care erau pătrunși de lumina și căldura harului ceresc.

Cu inimile arzând de iubire pentru Iisus, toți plângeau pentru chinurile Lui și pentru păcatele lor cu care L-au străpuns pe Domnul.

Deodată, o larmă veselă și o mişcare zgomotoasă umplu toată biserica, iar mulțimea ascultătorilor începu să se miște, să întoarcă privirile și să șoptească între ei.

Ce se întâmplase?

Pe ferestrele deschise intraseră deodată, jucându-se și ciripind, câteva rândunele, care zburau acum prin biserică, pe deasupra ascultătorilor, făcând mult zgomot.

Supărat, Sfântul, văzându-le atât de nepăsătoare faţă de locul și de Cuvântul Domnului, s-a oprit din vorbirea lui și le-a strigat:

– Tăceţi, surioarelor! Voi nu vedeți că aici se propovăduiește Cuvântul Sfânt al Domnului nostru, Care ne-a făcut pe toți? Cum tulburați voi laudele Numelui Său cel Sfânt și liniștea sufletelor acestora credincioase care se roagă și laudă Numele lui Dumnezeu? Ori stați liniștite să ascultați și voi, ori să plecați îndată afară!

În clipa aceea toată mulțimea ascultătorilor văzu cum toate rândunelele se așezară una lângă alta sus pe o bârnă. Apoi au stat liniștite, ascultând, până s-a terminat totul.

Au simțit că puterea Cuvântului Sfânt le poruncește să asculte. Și ele au ascultat. Căci uneori ființele necuvântătoare parcă au mai multă temere de Domnul ca oamenii.

Fiul meu, eu te sfătuiesc  ca și tu când vei merge în locul unde este chemat Numele Domnului, tot timpul cât va fi slujba sfântă, să stai în tăcere și în evlavie, să nu tulburi slava Domnului. Nu întrista prin neatenția ta sufletele care se roagă. Ci, mai degrabă, ori de câte ori îți vine ispita să n-asculți, roagă-te Domnului zicând:

”Preasfântul nostru Dumnezeu și Mântuitor Ceresc, Tu care ne-ai făcut și ne-ai zidit pe toți și Căruia trebuie cu toții să-Ți dăm ascultare smerită totdeauna, Te rugăm, depărtează de la noi orice duh de ispită care ne tulbură pe noi și ne face să-i tulburăm și pe alții. Înaintea Ta, Doamne, se cuvine totdeauna să stăm cu toții în sfântă temere și, lăudând Numele Tău, să fim totdeauna smeriți și ascultători. Te rugăm, ajută-ne să Te preamărim pe Tine, înfățișându-ne înaintea Ta și stând tot timpul rugăciunii în chip vrednic și cuviincios.

Te rog, Bunule Doamne, să mă ajuți și pe mine ca tot timpul propovăduirii Cuvântului Tău sau al cântării laudelor Tale, sau al rugăciunii către Fața Ta, să pot sta în biserica Ta și în adunarea fraților mei treaz, liniștit și ascultător. Ca tot ce spun sau aud să nu-mi fie mie spre osândă, ci spre mântuirea sufletului meu.

Amin. Slăvit să fie Domnul”.

”Leagănul de aur”, Traian Dorz

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here